Cinsteşte-mă iubito cu-n pahar;
Afară noptea-n viscol se avântă
Şi dacă ai, să-mi dai şi-un felinar,
Să pot ghici cumva, poteca strâmtă.
Venind prin codru, am întâlnit un om,
Purtând pe el o haină cenuşie
Se odihnea sub creanga unui pom
Şi avea sub braţ, un capăt de frânghie.
L-am salutat în trecere, tăcut,
Bătea un vânt năpraznic cu ninsoare,
Nu mi-a răspuns - ori nu m-o fi văzut
Şi-ncet, încet, a dispărut în zare.
M-aş duce ca să văd de mai e viu,
Sau să-l ajut c-o vorbă înţeleaptă,
Deşi, sălbatic urlă lupii, a pustiu,
Chemându-se să se adune-n haită.
Mi-a întins femeia, felinaru-aprins,
Pornesc cu greu, prin viscol, spre pădure,
Mă rog de iarna grea - să nu pot fi invins
Şi pavăză, mi-e vechea mea secure!
-->
Comentarii
Doamn[ Elena Benea, onorat de apreciere!
Iar felinarul in bezna luminand,
Si aruncand ochii la acea creanga,
Vazand pe omul atarnand
Ca o liana-n zare din cer cazand...
.............................Multumesc pentru versurile minunate,postate!!!Felicitari!!!!!!!
Cinsteşte-mă iubito cu-n pahar;
Afară noptea-n viscol se avântă
Şi dacă ai, să-mi dai şi-un felinar,
Să pot ghici cumva, poteca strâmtă.
Minunat poem , felicitări !
Mulţumiri din suflet ,stimatelor doamne Victoria şi Camelia, pentru citire şi felicitări!
FELICITARI..IMPRESIONANT POEM!
WEEKEND LINISTIT, MULTA INSPIRATIE !
Frumos poem, felicitari!