Blog

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/02/04/ramura-de-mirt-impotriva-negustorilor-de-grane-ziua-si-noaptea-let-s-chess/

Zile ale unui Ianuarie 2024 destul de generos în privința temperaturilor, cu doar câteva episoade mai încrâncenate și mai geroas

Vin zânele nopții, din visuri astrale,

să-și lase bagajele-n camere goale,

târziu, către ziuă, când zori-n derivă

adaugă cărți necitite-ntr-o stivă,

iar somnul, venit pe cărări neumblate,

ar vrea să mă vadă plecând din cetate.

Îmi toarnă otravă din nori

Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,

stau gândurile-n margini de redută

sub ploi de toamnă aducând fiori

pe picături de apă ne-ncepută.

Ne amăgim în nevăzutul prag

al veacului care a-nceput să crească

pe falsele valori ce ne atrag

în cursele cu miză nefirească

Trec zilele de-a valma, fără rost,

mă-ntreb uimit: ce vor lăsa în spate?

Din amintirea celor care-au fost,

noian imens de visuri spulberate.

Ce poate fi mai trist decât așa? –

să crezi în visul tău, să ai speranță,

fără să știi că-n umbră piaza rea

îți frân

Se plimbă cărțile pe etajeră,

eu le privesc tăcut dintr-un ungher,

parcă ascult povești din altă eră,

învăluite-n falduri de mister.

.

Alerg cu gândul înapoi, prin vreme,

pe-o margine de visuri te zăresc,

surâsul tău încearcă să mă cheme

dar zâmbetu-ți îmi p

Reascult povestea magicei sucale

depănând prin vreme șiruri de fiori

care vin adesea pe aceeași cale

redeschisă iarăși peste vechi uitări.

Ne ajung din urmă false jurăminte

spuse într-o noapte într-un lan de grâu

când deasupra luna se privea cuminte

în ogli

O, patrie, tu curgi prin trupul meu,

când clipa-nstrăinării mă atinge,

și-n suflet îmi aprinde curcubeu  

cu doruri care plâng numai cu sânge.

Pe tine, mamă, nu te mai zăresc,

frumosu-ți chip a dispărut în ceață,

și tot ce în trecut părea firesc

la margine

Motto: Eminescu n-a existat Marin Sorescu

Eminescu nu-i o țară

Prea făcută de ocară

De găgăuți și sicofanți

De demagogi și falși magnați

De hoții îmbrăcați în magistrați

De îmbuibații cinici fără școală

Urechea ce minte și ochiul ce înșală!

Eminescu este cod

Cresc clipe haine din umbra opacă,

întinse de-a latul pe gândul hoinar,

când orele mute se scurg în zadar,

cu vechi-amăgiri nelăsate să treacă.   

.

Rebele-amintiri revenite spre seară             

aleargă-n derivă prin sufletul nins –

aduc, de departe, un

Confesiune-pornind de la un cântec din folclor

Pendulez între două realități
Știu sigur, una e imaterială!
Între anul ce trece și cel care vine
Secundele se scurg prin mine
Ca-n orologiu dintr-o catedrală
Hărăzită cu minuni.
Acum,
din timpul pentru am

Târziu se auzea … aseară

fanfara din orfelinat,

noi încă ne plimbam afară,

prin cartieru-apropiat.

Dintr-un salon îndepărtat

se auzea şi o ghitară,

plutea pe cer o lună clară

şi-un nor alături, atârnat.

.

Se furişau amanţi pe stradă,

pe sub balcoane-n fier for

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată,

părea să fi fost doar un vis născ

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/01/02/happy-new-year-2024-ingerii-canta-praga-insangerata-comunismu-n-o-muritu/

O lună Decembrie 2023 deosebit de generoasă, petrecută cu dorința de a aprecia toate sărbătorile de iarnă, cu zile care au adus un

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoa

Nu mai avem demult același cer,

nici orizonturi sacre împreună,

ne-a mai rămas în suflet un mister

uitat cândva în oaza de sub dună.

.

Pe malul apei, între palmieri,

la un sfârșit întârziat de vară,

ademeniți de tandre mângâeri

păcatul ne-atingea întâia oară

Cu amintiri sosind câteodată

pe gândurile ce alergă-n gol

apari și tu, în alb înveșmântată,

alunecând prin ușa de la hol.

Rămasă-n urma ta întredeschisă,

aud cum vântul deapănă povești

din cartea neuitărilor rescrisă

cu neiertări aproape nefirești.

.

Le invoc

Curgea peste dune-n tăcere apusul

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpile goale un râu fără prunduri,

cu pașii trecând peste el tot mai moi,

soseau întrebări neștiute pe gându

CUIE RUGINITE (Ziua întâia)

.

Vin ciorile pe crengile căzute

și umbrele prin curte se-ndesesc,

în poama acră-a mărului crețesc

briceagul tatei singur se ascute.

.

Ulucile din garduri stau să cadă,

iar cuiele din babe-au ruginit,

îl văd pe tata stând nedumerit