Blog

Confesiune-pornind de la un cântec din folclor

Pendulez între două realități
Știu sigur, una e imaterială!
Între anul ce trece și cel care vine
Secundele se scurg prin mine
Ca-n orologiu dintr-o catedrală
Hărăzită cu minuni.
Acum,
din timpul pentru am

Târziu se auzea … aseară

fanfara din orfelinat,

noi încă ne plimbam afară,

prin cartieru-apropiat.

Dintr-un salon îndepărtat

se auzea şi o ghitară,

plutea pe cer o lună clară

şi-un nor alături, atârnat.

.

Se furişau amanţi pe stradă,

pe sub balcoane-n fier for

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată,

părea să fi fost doar un vis născ

https://radualinbalaj.wordpress.com/2024/01/02/happy-new-year-2024-ingerii-canta-praga-insangerata-comunismu-n-o-muritu/

O lună Decembrie 2023 deosebit de generoasă, petrecută cu dorința de a aprecia toate sărbătorile de iarnă, cu zile care au adus un

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă

cuvinte vagi în care se ascund

păreri de rău întoa

Nu mai avem demult același cer,

nici orizonturi sacre împreună,

ne-a mai rămas în suflet un mister

uitat cândva în oaza de sub dună.

.

Pe malul apei, între palmieri,

la un sfârșit întârziat de vară,

ademeniți de tandre mângâeri

păcatul ne-atingea întâia oară

Cu amintiri sosind câteodată

pe gândurile ce alergă-n gol

apari și tu, în alb înveșmântată,

alunecând prin ușa de la hol.

Rămasă-n urma ta întredeschisă,

aud cum vântul deapănă povești

din cartea neuitărilor rescrisă

cu neiertări aproape nefirești.

.

Le invoc

Curgea peste dune-n tăcere apusul

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpile goale un râu fără prunduri,

cu pașii trecând peste el tot mai moi,

soseau întrebări neștiute pe gându

CUIE RUGINITE (Ziua întâia)

.

Vin ciorile pe crengile căzute

și umbrele prin curte se-ndesesc,

în poama acră-a mărului crețesc

briceagul tatei singur se ascute.

.

Ulucile din garduri stau să cadă,

iar cuiele din babe-au ruginit,

îl văd pe tata stând nedumerit

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/12/02/vine-vine-mos-craciun-click-centenar-monica-lovinescudespre-antisemitism/

Un final al unui Noiembrie 2023 destul de mohorât și de neprietenos, cu temperaturi care anunță iarna și cu primii fulgi de nea că

Atât durează poemul

Costel Zăgan, Nemărginiri într-un vers

nașterea ca poem

viața balon de săpun

restul nimicul

Costel Zăgan

La ce-i bun un profesor

întrebare fără de răspuns

la ce-i bun un profesor

râd izbucnind în plâns

Întrebare fără de răspuns

ori bătaie de joc pe față

în bancă soarele-i ascuns

doar proștii azi învață

Ce bătaie de joc pe față

la ce-i bun un profesor

carte domn

De astăzi

numai dragostea

îmi va fi

oglindă

ura

o las

prietenilor

Costel Zăgan, Ode gingașe

Totuși  fir-ar să fie 

de magiun cu poezie

Costel Zăgan, Distihurile lui Dionysos

Am văzut amintirile

cum se spală cu sângele meu

pe mâini

și n-am nicio dovadă

că mai trăiesc

din brațele fericirii

mi-am luat crucea

și dus am fost

cu

viteza luminii

locuiesc între cer și pământ

între adevăr și minciună

liberul arbitru îmi ferchezuiește destinul

https://radualinbalaj.wordpress.com/2023/11/01/taram-cu-taine-una-suta-lei-nobel-pentru-literatura-2023-si-shalom-aleichem/

Zile ale unui final de Octombrie 2023 puțin însorite, destul de mohorâte, în ton cu specificul toamnei care avansează implacabi

scrisori în verde

toamnă abandonată

chiar la post-restant

Costel Zăgan