DE DRAGUL TAU

De dragul tău

Natura înmugureşte

În plină iarnă,

Înfloreşte timpul

Ca în primăvară.

Cerul, tot timpul este senin

Chiar şi berzele le vezi venind…

De dragul tău

Trăiesc

Întineresc

Şi nu îmbătrânesc.

ŞI TOTUŞI TRĂIM

Trăim cu sufletul încătuşat

Cu dorinţe nituit fixate

Somnul meu este zbuciumat

Iar dimineaţa… mergem mai departe

Ne-a încremenit orice speranţa

Şi sucul dulce ne pare tot amar

Ne mai minţim că “asta-i viaţa”

Dar sărăcia nu are hotar.

Inima mai bate în disperare

Prea tare, încet şi nu ştiu cum

S-a supărat şi mi se pare

Că a ajuns la capăt de drum.

În zile înourate, în nopţi întunecate

Las gândurile să se culce,
Încerc să cred pe cât se poate

Că viaţa ne mai duce.

*

NOI

Prin scris, lăsăm nemurirea în lume

Cand vom pleca spre cerul înalt

Îngrămădim mărturisiri, postume

Să ne vegheze pe tărâmul celălalt.

O ploaie udă pe fruntea gânditoare,

Petalele din gând ne răscolesc,

Dar după ploaie o să vină soare

Cu mugurii speranţei, care cresc.

Prin roua rece a dimineţii

Căutam raza de lumină

Să ne arate calea vieţii

Pe care o dorim… senină.