Zile ale unui final de Iulie 2022 ceva mai răcoroase după două săptămâni toride și un început de August 2022 destul de plăcut, momentan lipsit de razele cumplite și neiertătoare ale soarelui. Clipele de destindere mi le-am rezervat prin grădină, deși rezultatele nu sunt atât de promițătoare ca în alți ani din cauza secetei. Udarea suplimentară nu asigură întotdeauna un succes complet deoarece lipsa apei în sol s-a acumulat ani la rând. Am cules prune și corcodușe, iar mama a făcut gem de o calitate foarte bună. De asemenea, primele roșii au fost deja culese. Fructele de aronia au suferit și ele, pălind încă înainte de a se coace. Pepenii sunt și ei acum o glumă bună. Doar recolta de ceapă a fost mulțumitoare. Cu toate neajunsurile generale sau personale, mă bucur că putem crea câte ceva și că putem admira frumusețea naturii și azurul cerului în pace.

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/08/01/james-webb-ziua-europeana-a-holocaustului-constiinta-civica-si-pe-nserat/

Freamătul lumii actuale se manifestă din aproape în aproape până la fiecare dintre noi, toți primind ”suveniruri” culturale și subculturale meritate sau nemeritate. Incredibilul în această ”civilizație a spectacolului” ( vezi V. Llosa) și a spectaculosului ne trimite de multe ori în pragul agoniei și a neputinței. Cu multe proiecte zădărnicite sau cel puțin serios amânate mă declar dezamăgit de modul în care funcționează lucrurile în lumea noastră. Îmi pregătesc însă și în acest ”august” hamacul pentru a-l atârna în crengile unui frumos gutui din curte, deasupra pânzei căruia voi medita măcar câteva ore în week-end… E felul meu de a avea vacanțe exotice, ca de altfel și vacanțe virtuale prin marile capitale occidentale. Multe speranțe și dorințe s-au consemnat undeva acolo în subconștientul nostru și așteaptă, ne place să credem, alt deceniu, alt ev, pentru a erupe, pentru a reveni la viață din leșinul grotesc. Până atunci spiritul rămâne contorsionat, aflat fiind sub presiunea iluziilor noastre, la fel ”ca iluziile noastre”, vorba poetului…

Am constatat că am o ”dilemă veche” în privința culturii și conștiinței generale cultural-științifice. Literatura, religia și artele sunt percepute tot mai mult, de către marea majoritate, ca un pandantiv sau ca un accesoriu al civilizației și nu ca artă sau excelență în sine. Într-o eră în care consumul e rege, doar industriile care hrănesc la propriu vor fi divinizate până la punctul de a deveni noi religii… Noile tehnologii, ca rezultat al cercetărilor și al activității științifice, vor fi utilizate repede de către cineva pragmatic care va dori să monetizeze rapid fără a înțelege că adevăratul profesionalism și bunele intenții nu pun nici mecanic , nici metafizic carul înaintea boilor…

Am sperat și am visat atât de mult că începând cu acest al treilea deceniu al acestui secol foametea și lipsa de îmbrăcăminte de bază vor fi complet eliminate la scară globală. Cred că fiecare om merită un bol de mâncare și o haină pe care să o poarte oriunde se găsește pe mapamond, dar mai departe celelalte pot depinde de abilități și de șansă. Adaug aceste cuvinte deoarece ziua europeană a holocaustului( împotriva romilor) se comemorează în a doua zi a lui august și pentru că recent declarațiile unui premier european realizate în țara vecină, în țara noastră, au frizat rasismul prin formulări care au sintetizat lipsa de deschidere a Ungariei privind fenomenul imigrației și care au criticat politicile europene privind imigrația…

Educația a fost din nou subiect de dezbatere în România, iar propunerile reprezentanților educației pentru un nou model educațional îngrijorează. Mai multe personalități din țară au reacționat deja și și-au expus punctul de vedere. Reformarea sistemului educațional românesc va fi foarte greu de realizat pentru a se înregistra numai succese. Toate acestea au loc după șocul pandemic care și-a pus amprenta… Educația este dintotdeauna pricipalul hub către civilizație și către civilizare, dar ea cunoaște în societățile moderne forme noi, alături de învățământul clasic, de stat: învățământ privat și mai recent homeschool… În lipsa educației doar caracterul și spiritul sapiențial al unui individ, destul de rarisime, pot recomanda pe cineva. Aș remarca o afirmație fantastică a lui Albert Einstein: ”Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor”. Cred că principalele roluri formatoare ale educației sunt formarea unei conștiințe civice a educabililor și a unui cult pentru profesionalism…

Un succes galactic a fost împărtășit recent de către lumea științifică americană. Telescopul James Webb lansat de puțin timp a livrat deja primele imagini cu milioanele de galaxii care roiesc în universul nostru. Momentul este unul epocal având în vedere calitățile telescopului și fidelitatea cu care acesta poate să redea secretele ascunse pe care le surprinde… Euforia creată de amploarea evenimentului a fost în măsură să mai descrețească frunțile tuturor celor marcați și preocupați de ceea ce se întâmplă la nivelul relațiilor internaționale. Își vor dezvălui stelele și galaxiile complet tainele spre progresul umanității sau vom constata o vreme precum poeta Sapho într-un vers: ” Iarăși hora stelelor își ascunde/ Strălucirea frunții, când luna crește,/ Risipindu-și, plină, lumina peste/ Negura lumii”…?

În zilele în care am fost pe la oraș am încercat să mă destind și să găsesc câte o oază de liniște și de desfătare. Urbea de pe Crișul Repede e suficient de înfloritoare. Un juice de portocale sau o limonadă de mentă sunt deliciile care mă pot reface și repune în stare de normalitate și de funcțiune. Am vizitat și a doua urbe a județului, Salonta, unde în parcul principal am putut admira băncuța smart recent inaugurată. De asemenea, o colaborare care sper să dureze s-a concretizat cu Asociația Speranța pentru România, o asociație cu caracter caritabil, umanitar prin excelență. Astfel, în ritm propriu, ajut prin realizarea unor articole la succesul unor campanii de strângere de fonduri pentru persoanele aflate în sărăcie și/sau bolnave.

Atât în țară, cât și în străinătate oamenii resimt creșterea prețurilor, inflația notabilă și plafonarea surselor de venit. Greutățile promit să se răzbune de la iarnă și vor fi tot mai vizibile anul viitor. Categoriile vulnerabile sunt încercate serios într-un mod neașteptat și suplimentar… Întrebarea filosofică ”cine sunt eu?” revine în actualitate și ne marchează pe toți.

Aș dori să închei cu un triolet personal :

pe-nserat

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

natura – mamă hrănitoare –

miresme zburdă, e răcoare…

la cumpăna adăpătoare

vin vite-ncet cu pasul tâmp…

miresme zburdă, e răcoare,

apune soarele pe câmp…

Vă doresc o lună August 2022 sublimă, prosperă și lipsită de griji … !

Un final de Iunie 2022 aflat sub însemnele temperaturilor în creștere și un debut de Iulie 2022 canicular. Razele soarelui par a fi mai nocive decât de obicei și atât regnul vegetal, cât și cel animal așteaptă apa salvatoare și binefăcătoare. Prin grădină a fost timpul zmeurei, căpșunilor și a vișinelor, iar la legumele mamei am dat și eu o mână de ajutor aproape zilnic. Roșiile se arată cel mai promițător, urmate de castraveți. În prag de seară, în mai multe zile, rândunici și puișorii lor s-au apropiat curtenitoare în zborul lor foarte aproape, iar dintr-un păr bătrân am auzit preț de o oră privighetoarea… În căutarea liniștii am accesat acest gen de terapie aș spune, care mă face să fiu mai atent la tot ceea ce mișcă și vibrează în jurul meu. La fel de adevărat e și faptul că graurii fac raiduri numeroase prin grădini și livezi de dimineața până seara…

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/07/01/apa-vietii-enterprise-sfinti-in-amurg-si-zilele-sf-ladislau/

Nu e loc de îndoială că mi-aș fi dorit un altfel de sezon estival. Pentru a evita cheltuielile suplimentare am petrecut majoritar la domiciliu și doar visez la vacanțe și sejururi în țară și în străinătate. Am vizitat însă în online și deci sunt un prim susținător și chiar un ”creator” indirect și involuntar al conceptului de metavers… Eu cred însă în sensul strict al conceptului de metavers și nu în afacerea viitoare. În zilele când m-am găsit pe la oraș am putut să văd și turiști care vizitau urbea de pe Crișul Repede care are un trecut interesant, fabulos în mai multe privințe. Recent zilele Sfântului Ladislau, un protector al urbei și considerat un fondator al ei, au animat zona centrală și cetatea orădeană… Cu resursele-mi financiare tot mai subțiri, rămân totuși optimist și sper în oportunități financiare materializate și în proiecte intelectuale personale concretizate… În general sunt o fire independentă, dar marea mea îndurerare este întreținută de lipsa unei conștiințe civice continentale și planetare și de lipsa unor proiecte revoluționare care să dea un alt sens ființei umane. Privim neputincioși și afectați în creativitatea noastră către porta sinistra prezentului și a generațiilor care se scurg implacabil…

Calea Lactee poate fi privită ca o floare măiastră și ca un titirez fantastic. Imensitatea galaxiei noastre obligă omenirea la căutarea măcar a unui corespondent intern sau extern. Și uite așa, cel puțin unii dintre noi, ne aflăm în căutarea infinitului, în căutarea apei vieții și a vulnerabilităților timpului, visăm la toate teoriile științifico-fantastice posibile, dar la care momentan nu găsim soluții, din dorința de a depăși această fază din dezvoltarea umanității care ne încorsetează și care ne amenință tăios cu fața ei hidoasă… Mi-aș dori un Enterprise acum care să se deplaseze cu cât mai mulți warpi sau măcar ca teleportarea să fie posibilă și să apelez la ea din când în când pentru a evada din cotidian… Și doar un gnom: cosmos, atom, plasmă – cuvinte din limba greacă veche…

Mi-am permis într-una dintre zile să particip la un eveniment care propunea un discurs prețios și pretențios al renumitului Theodor Baconschi în sala mare a primăriei din Oradea. Distinsul intelectual și diplomat român și-a prezentat punctele de vedere în prezența marilor intelectuali ai urbei, a înaltelor fețe bisericești și a participanților obișnuiți. Evenimentul a fost susținut de Revista Familia. În dialog cu Theodor Baconschi au luat cuvântul episcopii ortodox și greco-catolic ai Oradiei, Dan-Liviu Boeriu, Mihai Maci și Adrian Hatoș. Societatea românească are lacunele și inconstanțele ei, iar implicațiile și influențele internaționale sunt demne de luat în calcul. Diplomația reprezintă cheia de boltă a rafinamentului și sensibilității unui popor și singura instituție care poate media cu succes acolo unde toate canalele de comunicare au eșuat. Din nefericire, reprezentanții acestei distinse instituții, asta dacă mai aveți încredere în vreo instituție a statului, nu sunt nici perfecți, nici sfinți… Dimpotrivă, uneori… Ei însă fac parcă parte din alt regn, deși mai degrabă am putea spune că au fost dăruiți de către divinitate cu abilități speciale sau au fost sădiți și protejați, uneori mai multe generații, la timp. Mi-aș permite doar să amintesc contribuțiile enorme ale lui Gr. Gafencu sau N. Titulescu în prima jumătate a secolului trecut. Recent, vizita lui E. Macron și a regelui Belgiei, Philippe, fac dovada unei activități fructuoase a acestei ramuri de conștiință românească și europeană. Pentru a sintetiza, fie și numai parțial, iubesc muzica clasică și nu-mi plac manelele… Drama noastră actuală este însă că la doar doi pași un război monstruos e în desfășurare și mulți dintre noi s-au obișnuit cu ideea și doresc o viață premium în timp ce viețile multor concetățeni sunt distruse tocmai de către ei… Dar ce mai contează, nu? Balul mascat continuă… La finalul evenimentului, am smuls autografului distinsei personalități și am adresat un ”Doamne ajută” știind că este o ființă religioasă și convins că doar divinitatea ne mai poate ajuta… Deosebit de spiritual, stoicul Seneca spunea: ”Sufletul este unica valoare a omului”… Summit-urile BRICS și NATO atrag atenția că relațiile internaționale sunt tensionate serios.

În momentele de destindere îmi place să citesc sau să adaug câte ceva la textele proiectelor proprii. Mai joc uneori jocuri relaxante și când simt că nu e o sarcină prea mare joc și șah. Am dorit să ies și în natură și preț de mai multe ore m-am răcorit prin locurile copilăriei la marginea localității natale. Nu sunt prea multe lucruri de vizitat acum, dar amintirile sunt mai prețioase și fiecare loc are o valoare neprețuită pentru mine acum. Am admirat răsăritul de soare, dar și amurgul de pe aceste meleaguri…

Aș dori să închei cu un haiku personal:

mă uit la apus;

în dangăt de clopot văd

sfinți în amurg…

Vă doresc o lună Iulie 2022 senină, benefică și plină de surprize … !

Zile ale unui final de Mai 2022 deosebit de plăcute, mângâiate de căldura anotimpurilor care se pregătesc să schimbe ștafeta și un început de Iunie 2022 care promite să ne răsfețe cu primele fructe și cu verdele generalizat. Din cireșe deja am gustat, din păcate împreună cu graurii care dau atacul dimineața, salata și spanacul de asemenea au crescut foarte frumos. Căpșunile, parcă un pic întârziate, promit că se vor oferi în curând peste cantitatea anuală obișnuită. Regretele personale se îndreaptă către distrugerile aleatorii provocate de cele câteva furtuni din vestul României. În rest, mă bucur de starea mulțumitoare a plantelor de pepene verde și galben și abia aștept să văd cum se vor prezenta când vor lega fruct. Micul grădinar din mine jubilează și rămân impresionat de faptul că puțină preocupare și timp alocat pot oferi un mic punct de atracție, o relaxare binemeritată și un verde plăcut și nepoluant într-un mod splendid și gratuit.

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/06/01/oda-bucuriei-visionarium-pianina-magica-si-adorm-curand/

Multe și frumoase au fost momentele pe care le-am putut trăi la final de primăvară și început de vară, cu toate greutățile specifice părții noastre de lume și la care din nefericire unii, nu departe de noi, doar visează… Câte o ieșire în aer liber dimineața sau seara, câte o ieșire pe la oraș pentru a mai vedea cam care e vibrația generală, m-au convins să apreciez aceste clipe unice și să mai uit din problemele personale cărora le caut soluționarea. Pianina devenită un simbol al unui renumit parc al orașului a revenit la locul ei, în urma unei nefericite vandalizări, și acordurile ei aproape magice impresionează iar sub degetele unor trecători. Acasă bujorii și trandafirii înfloriți mărturisesc despre festivalul naturii aflată în delir și beatitudine… Lumea noastră nu e întocmai ceea ce ne dorim, dar ne rămâne speranța într-o lume mai bună, fără granițe, măcar pentru cei cu spiritul mare.

Mi-aș fi dorit să sărbătorim Ziua Uniunii Europene – 9 Mai mult mai interesant și util. A trebuit să mă mulțumesc cu ceea ce s-a putut. Visul meu privind Europa este departe de a se fi realizat, dar măcar există speranțe legate de proiectul european. Au existat și griji legate de această dată din calendar, dar din fericire scenariile negre privind intențiile Rusiei s-au manifestat la minimum. Cred că interesele unioniste europene ar trebui apărate și reprezentate în fiecare țară de persoane adecvate și educate, altfel resursele se pierd în buzunare străine și energiile bine-intenționate se risipesc ușor… Observ doar că suntem maeștri în a solicita beneficiile mult trâmbițatei noastre apartenențe la familia europeană, dar însușirea valorilor și principiilor europene sunt rarisime în acest sud-est european. ”Oda bucuriei”, un imn european înălțător cu o frumoasă tradiție, a devenit la noi un cântec oarecare bun de pus pe play pentru ”fraieri”… Iar celor care în mod eroic își duc zilele și își poartă ”pălăria” nu le rămâne decât să transmită celor care îi vor auzi și respecta un mesaj precum cel dintr-un fragment al lui Simonide din Keos, presupus a fi mesajul luptătorilor spartani ai lui Leonidas: ”Du-te străine la Sparta. Vestește-i: noi zacem aicea/Până la capăt urmând nestrămutate porunci” (Fragmentul 92). De asemenea, Eurovisionul a avut loc nu fără câteva rumori transmise de iubitori ai genului muzical celor responsabili. În cele din urmă putem să spunem că melodii interesante s-au situat în top…

O inițiativă interesantă, interactivă și jovială a ajuns, după mai multe poposiri prin orașele țării, și în orașul de pe Crișul Repede. Un planetariu ambulant care propune celor mici o experiență de neuitat în lumea fabuloasă a universului cu planete nenumărate, la propriu… ”Visionarium” plana parcă în piațeta orădeană, iar în acele clipe matinale mă puteam imagina un explorator și un cercetător medieval al spațiului celest de pe plaiuri crișene. Spuneam și eu întocmai ca oamenii de odinioară că ”fiecare om are steaua lui”, convins că există ceva dincolo de imediat și de efemer, visând ca un orb la scăldătoare să văd și să trăiesc pe planete locuibile în vastitatea universului… Prima zi a lui Iunie 2022 a amintit despre ziua copilului, o zi dedicată celor mai mici cetățeni ai planetei albastre. Vivacitatea și vioiciunea copiilor este indispensabilă fiecărei comunități. ”La Mulți Aaani”, tuturor copiilor și o copilărie frumoasă … !

Câteva mici progrese personale, mai mult ca niște succese sentimentale, s-au concretizat recent. Prima clasare pe podium ( locul 2) la un turneu județean de șah online m-a bucurat enorm, deși pe platforma chess.com am peste patruzeci de trofee asemănătoare. Sunt astfel vice-campion județean la șah-bullet online și sincer nu mă așteptam la acest succes. Iar contabilul și spiritul antreprenorial din mine a tresăltat la primul ebook vândut prin Google Play, iar Google Payment mi-a transferat în cont ”enorma” sumă de 17 leuți ( sau leișori, cum e mai corect?!)… Evenimentele locale și naționale s-au succedat cu generozitate, dar mi-am propus să particip foarte rar. Opțiunile s-au luat consecvent zi de zi în funcție de interese și de oportunități și mai repede sau mai târziu se culeg rezultatele, care bineînțeles nu pot fi decât dezamăgitoare. Îmi doresc să merg din când în când pe la teatru la o piesă deosebită și interesantă, dar oare care e altfel?

Problemele internaționale și naționale par a se ține scai, iar proiectele mele se înmulțesc zi de zi fără a se concretiza prea mare lucru. Situația mea financiară nu este de invidiat și caut soluții pentru a-mi echilibra și spori balanța financiară. Prețurile neverosimile par a amenința cu noi cote cel puțin la energie și alimente. Este evident că incredibilul are loc și că aceste scenarii n-au fost luate în calcul de către nimeni în urmă cu cinci ani, spre exemplu. În același timp încă nimic epocal nu se manifestă, iar în plan cultural-științific, deși se lucrează intens, excelența absolută și revoluționarul se lasă așteptate. De asemenea vizita prințului Charles al Marii Britanii în România ne onorează și Jubileul de Platină a Reginei Elisabeta a II-a impresionează.

Aș dori să închei cu un haiku personal:

haiku:

cu pleoape de plumb,

suflu în lumânare;

și adorm curând…

Vă doresc o lună Iunie 2022 senină, splendidă și profitabilă … !

Un final de Aprilie 2022 destul de plăcut și de candid, doar cu dimineți ceva mai răcoroase, și un început de Mai 2022 aflat după cum ne-am obișnuit sub auspiciile sărbătoririi muncii, ne-am dori sub toate aspectele și formele ei, și a primăverii intrate în toate drepturile. Pomii fructiferi au înflorit cu toții trimițându-ne pe toți către visare și beatitudine. Căpșunile și zmeura se arată și ele sensibile și promițătoare. Pe la oraș m-au impresionat cireșii japonezi din zona centrală care au înflorit spectaculos și atât de impresionant. Prin grădină am găsit câte ceva de făcut în fiecare zi chiar dacă nu pot să spun că am muncit propriu-zis. Până acum ploile au căzut la timp și liniștit, fiind atât de benefice tuturor plantelor și cerealelor. Am putea spune că natura și Dumnezeu au fost darnice cu noi din acest punct de vedere. Vegetalul și fauna vibrează transmițând mesajul unei noi regenerări și revitalizări la scară planetară.

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/05/02/alma-mater-caruselul-informatiilor-incotro-muze-creatoare-flori-in-delir/

Sărbătorile Pascale au trecut și ele reamintindu-ne simbolurile și tainele învățăturii creștine, salvând de la durere credincioșii care au primit în cele din urmă vestea cea bună și au putut spune tradiționalul:”Hristos a Înviat”. Credința contemporanilor este tot mai scăzută, aș observa eu, mulți având doar o credință nedefinită, devenind agnostici, deși e posibil să nu cunoască acest termen. Învățăturile religioase, zic eu, că e folositor să fie cunoscute de către oricine, dar în același timp nu trebuie neglijate cunoștințele tehnologice și cele despre univers, deoarece și inteligența ( tehnică sau abstractă) de acest tip tot de la divinitate e lăsată. Iar cei care nu cred în nimic în locul existențialismului ar trebui să exerseze respectul față de semeni, bunele maniere și intenții. Nu este de preferat o societate/civilizație teocratică, dar nici una atee și insensibilă. Din aceste considerente apreciez această perioadă neo-elenistică, zic eu, fără precedent în istorie pentru libertatea de exprimare religioasă și de opinie în lumea occidentală.

Activitatea multor personalități europene și nord-atlantice s-a intensificat în aceste momente atât de dramatice la nivel mondial. Impresia proprie este însă că totuși nu se face suficient. ”Inter arma silent musae” spunea Cicero, dar sperăm cu toții ca muzele, științele și artele să înflorească în continuare și o soluție să se găsească la acest conflict din vecinătatea noastră. Reverberațiile acestuia se regăsesc în litigii istorice peste tot pe mapamond și este în interesul tuturor persoanelor rezonabile să sădească pacea și bunele relații internaționale bazate pe respect și reciprocitate. În același timp, conducerea Rusiei pare a spune: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”…

Dinamismul, varietatea și complexitatea lumii noastre, chiar dacă incumbă specificul fiecărei regiuni în parte, nu trebuie să se lase descumpănite de problemele economice globale și de mediu. Cred că un efort colectiv ar putea îndrepta greutățile actuale planetare și ar putea relansa umanitatea pe coordonate ecologice, eficiente și creative, dar pentru a începe trebuie să recunoaștem că greșim. Încă motorul economiei globale, acea ”alma mater” a tuturor, este combustibilul fosil, realitate dezamăgitoare…

O invitație neașteptată m-a convins să particip la un eveniment al bibliotecii județene desfășurat în săptămâna bibliotecilor. ”Caruselul informațiilor – încotro?” a propus o masă rotundă la care printre participanții media din județ, psihologi, profesori invitați, au putut participa și studenți sau oameni simpli interesați de subiectele cetății. Personal am imaginat în urmă cu câțiva ani necesitatea unor evenimente de acest gen, constatând că prelegerile unilaterale de la unele evenimente sunt cam depășite. Dialogul este atât de necesar și de util atunci când atât personalitățile participante, cât și moderatorii sau participanții obișnuiți sunt capabili să-și prezinte propriile opinii, au propriile convingeri și valori universale pe care doresc să le apere. Subiectele abordate au fost de actualitate și intervențiile fiecăruia au fost relevante. De apreciat este interactivitatea acestui gen de eveniment deosebit de importantă și adorabilă dacă discuțiile nu se suprapun sau nu degenerază.

Am sperat ca acest deceniu să fie unul revoluționar, epocal pentru întreaga omenire. Cred că mai există premise pentru așa ceva, dar optimismul și euforia mea inițiale sunt mai moderate acum. Scenariile științifico-fantastice privind viitorul umanității ne place să credem că au fost doar amânate pentru o scurtă vreme. Până atunci e loc de suficientă suferință, umilință și incertitudine peste tot pe planeta albastră… Asaltați de veștile pesimiste și negative încercăm să ne dezmeticim și să fim cât mai economi cu putință. Situația financiară personală nu este de invidiat, dar nu abandonez și mai păstrez speranțe de revigorare pentru acest an. Este evident însă că voi plana sub însemnele austerității.

Câteva ieșiri în aer liber la marginea localității natale și cam tot atâtea pe la oraș m-au fortificat și m-au menținut în formă. Îmi doresc să fiu mai activ în online și să progresez cu câteva volume care sunt începute și se află în așteptare. Sentimentul personal este însă că am pierdut deosebit de mult timp din motive care nu au depins de mine. România e țara tuturor românilor, nu?

Aș dori să închei cu un triolet/haiku personal:

haiku:

flori în delir

pe pajiști zburdă mieii;

e luna lui mai…

triolet – amintiri

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri;

albume vii sedimentate

sunt stalagmite spiralate…

ai veșniciei picurate

lacrimi aprinse-n unduiri,

sunt stalagmite spiralate

nostalgicele amintiri…

Vă doresc o lună Mai 2022 cât mai senină, benefică și inspiratoare … !

Zile ale unui final de Martie 2022 care au avut parte de aripile mângâietoare ale temperaturilor de primăvară și ale razelor candide ale soarelui și un debut de Aprilie 2022 ceva mai răcoros pe valul unui puseu glacial caracteristic capriciilor primăverii. Floricele plăpânde au înflorit deja, iar caișii au dat și ei în floare luând-o la colindat înaintea corcodușilor. Prin grădini și livezi am văzut zumzăind primele albinuțe ușor mai amorțite totuși și seduse de promisiunile anotimpului. Două ieduțe anglo-nubiene îmi fac de câteva zile diminețile mai plăcute dovedindu-se tot mai jucăușe și mai plăpânde în același timp. De asemenea cinci pui de iepure belgian și californian au văzut și ei lumina zilei de curând. Așadar nu prea am motive de plictis peste zi făcându-mi timp și de sesiuni de lectură, internet și consolidare proiecte personale cu pași mici. Îndrăznesc să sper într-o primăvara candidă, îmbucurătoare și îngăduitoare care să ne înduplece și înduioșeze pe toți…

https://radualinbalaj.wordpress.com/2022/04/01/upgrade-historia-magistra-vitaeiubeste-ti-aproapele-tandra-ondina/

Întreaga lume creștină se află în perioada postului Paștelui și în așteptarea sărbătorilor Pascale, pe care în ciuda patimilor Mântuitorului, ni le amintim și le așteptăm cu bucuria renașterii generale vegetale, animale și spirituale. Pilda jertfei divine ar trebui să ne fie tuturor un exemplu, ar trebui să ne facă mai buni, mai smeriți și mai dispuși să ne respectăm și iubim aproapele. Porunca divină ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” ar trebui măcar încercată în această perioadă. Preocupările spirituale și lepădarea de sine sau câte o zi de repaos alimentar (de post) ar putea să ne facă mai buni, iar dacă nu rezistăm să ne reținem de la alimente măcar să refuzăm să ne ”mâncăm” aproapele, vorba preotului Constantin Necula. În spiritul sfaturilor sănătoase aș evidenția o afirmație a Sf. Niceta de Remesiana:” Psalmul mângâie pe cel trist, pe fericit îl potolește, pe mânios îl îmblânzește, pe sărac îl înviorează, pe bogat îl mustră să se cerceteze. Pentru toți cei care-l primesc, psalmul se dovedește a fi leacul potrivit; dar nu-l lasă nici pe păcătos, căci îi aduce îndreptare în mod mântuitor prin lacrima pocăinței” (Opere,III,5).

Pe la oraș impresionează magnoliile din zona centrală care au înflorit și se oferă întregii lumi înseninând clipele trecătorilor. Prin apropiere o expoziție dedicată femeii, doamnelor și domnișoarelor, prezenta panouri cu imagini deosebite care surprinde feminitatea în diferitele ei ipostaze. Cel mai spectaculos, din punctul meu de vedere, este panoul care asociază feminitatea cu florile primăverii. Urbea încearcă să-și revină după marile încercări ale ultimilor ani și să pulseze firesc, să vibreze din nou în termenii unei minime normalități. În momentele matinale de destindere pe care mi le-am permis am putut să mă deconectez savurând câte un ceai sau un capucino. Apele Crișului Repede curg destul de liniștit și pot fi văzute păsări zburătoare care se odihnesc pe apele râului. M-am întrebat de numeroase ori dacă va fi posibil în viitorul apropiat să trăim într-o lume verde creată de o civilizație eficientă, conștientă, hiper-dezvoltată și pașnică.

Deși nu am fost sigur că voi fi prezent, am participat la evenimentele domnilor Adrian Cioroianu și Armand Goșu la Oradea care încercau să prezinte motivele de îngrijorare și întregul context regional și internațional al acestei grozăvii care s-a declanșat și trenează în spațiul european. Speranțele sunt puse într-o soluționare cât mai rapidă a conflictului, iar regretul principal este că victimele umane ale acestuia nu vor mai putea fi aduse niciodată înapoi. Într-o altă zi am participat la biblioteca universitară orădeană la un eveniment unde am întâlnit profesori universitari pe care i-am avut și colegi sau bibliotecare. Departamentul de Istorie a sărbătorit douăzeci de ani de studii doctorale la Oradea cu participarea excepțională a renumitului cercetător Dan Cepraga de la Universitatea din Padova având ca amfitrion pe universitarul medievist orădean Sorin Șipoș. ”Historia Magistra Vitae” atât de celebra exprimare a lui Cicero a răsunat în mințile tuturor alături de un binemeritat ”Gaudeamus igitur”. Mi-am propus însă să particip mai rar la evenimente și voi respecta cât mai fidel această decizie.

M-am găsit majoritar la domiciliu și am încercat să mă bucur cât mai mult de zilele senine, așteptând și zile ploioase atât de necesare tuturor culturilor și plantelor. O ieșire la marginea localității natale pentru a vedea peisaje specifice zonei de câmpie mi-a prilejuit, într-un mod cu totul întâmplător, o întâlnire cu un responsabil al organizației Milvus care încerca să observe și să supravegheze păsări din acest habitat. Astfel prin aparatele speciale de mărire am putut vedea vânturelul roșu sau codalbul aflați la distanțe apreciabile, iar discuția cu respectivul domn a fost deosebit de constructivă și interesantă. Sunt pasionat și de acest domeniu și diversitatea speciilor mă fascinează. Îmi amintesc că în copilărie în pădurea Rădvani admiram colonia de stârci, specie ancestrală cu o vechime de milioane de ani.

În plan național lucrurile trenează într-un mod neplăcut, iar populația acuză creșterea accelerată a prețurilor. Abia în acest context ciudat oamenii conștientizează cât de mici și marginali suntem și cât de activi ar trebui să fim în relațiile noastre cu lumea vestică. Sunt convins că nu există niciun motiv de populism și că în aceste condiții persoanele cu interese străine și mizerabile pot fi identificate cel mai ușor. În același timp, opinia personală este că omenirea este obligată de însuși timpul înaintat să dea un UPGRADE din nou. Este inadmisibil ca economia globală să fie dependentă de combustibilii fosili în 2022 și ar fi îngrozitor ca această situație să se perpetueze după 2025. Visând la planete locuibile care să fie explorate și la o umanitate hiper-dinamică, sunt nevoit să constat că situația financiară proprie nu prea este de invidiat. Nu abandonez însă și sper că anormalitățile și incredibilul nu pot trena la infinit și că există și părți bune și nobile ale acestei lumi.

Aș dori să închei cu un haiku și un triolet personale:

haiku:

flori de cireș

rugă trimisă spre cer din

poarta lojelor…

triolet: tandră ondină…

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit;

e diamant pentru lumină

chipul tău tandru de ondină…

smarald cu rubin se îngână

printre frunzișul lăstărit,

chipul tău tandru de ondină

pădurea mi-a adeverit…

Vă doresc o lună Aprilie 2022 benfică, splendidă și lipsită de păcăleli păguboase … !