Postările lui DOINA (22)

Filtrează după

REFLECTIILE UNEI MAIMUTE ANECDOTICE

FABULA MAIMUTEI

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Tot circula o vorba, deloc adevarata
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!
Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste
Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?
Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?
Insemne sataniste, otravuri, smecherii?
Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,
Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?
Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otraveste, în fiecare zi,
Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii. ..
N-avem starlete porno sau dive-travestiti,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..
Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corecta,
Adolescentii nostri parintii si-i respecta.
În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,
Devine sef acela viteaz, agil, destept,
Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,
De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..
Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,
Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.
Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,
Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni dupa putere si dupa bunastare!
De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,
Conteaza doar averea si înmultirea ei.
Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura
Sunt legi de referinta, a doua lui natura.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator.. .
Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmpla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici ordine mondiala, si nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...
E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi!

Citeste mai mult…

REMEMBER HENRI DE TOULOUSE-LAUTREC (1)

Date biografice

Henri de Toulouse-Lautrec (n. 24 noiembrie 1864, Albi - d. 9 septembrie 1901, Malromé/Gironde) a fost un pictor francez din perioada postimpresionistă. În ciuda faptului că experienţele diferitelor curente artistice de la sfârşitul secolului al XIX-lea nu-i erau străine, activitatea sa nu poate fi încadrată în vreo categorie schematică. O spunea el însuşi: "Nu aparţin nici unei şcoli. Lucrez singur în ungherul meu". Originalitatea picturii sale corespunde personalităţii sale neobişnuite. Stilul lui deosebit de personal i-a dat posibilitatea să capteze spiritualitatea epocii sale, a acelei epoci în care a trăit şi pe care a observat-o atât de pătrunzător.
Henri de Toulouse-Lautrec s-a născut în 1864 în orăşelul Albi situat în partea de sud-est a zonei centrale muntoase a Franţei.A fost fiul contelui Alphonse Toulouse-Lautrec-Monfia, care provenea dintr-o veche familie de aristocraţi care trăia în vecinătatea oraşului Toulouse începând din secolul al XII-lea.

Copilăria
Toulouse-Lautrec s-a bucurat de educaţia care se acorda unui copil din familie de aristocraţi. În 1872, începe studiile la liceul de elită Fontanes (astăzi liceul "Condorcet"), dar, din cauza problemelor de sănătate, întrerupe studiile şi rămâne acasă, urmărind viaţa colorată şi palpitantă a părinţilor săi. Cursele de cai şi plimbările cu câini determină tipul de viaţă al tânărului Lautrec. La 30 mai 1878, cade de pe un scaun şi-şi fracturează femurul stâng. Vara următoare accidentul se repetă, de data aceasta de partea dreaptă, tot la nivelul femurului. Probabil din cauza unei tulburări înăscute de calcificare, consolidarea fracturilor se face defectuos, băiatul rămâne invalid, nu mai creşte în înălţime (talia lui Toulouse-Lautrec la maturitate este de numai 152 cm.). Viitorul artist însă nu disperă. Legat de pat pentru mult timp, îşi descoperă înclinaţia pentru desen. Talentul său devine evident, mama înţelege că are de-a face cu un viitor pictor.



Primele studii de pictură
În anul 1882, Toulouse-Lautrec începe studiile de pictură sub îndrumarea lui Léon Bonnat, reprezentant al stilului academic. Continuă apoi în atelierul lui Fernand Cormon, lucrează enorm de mult şi ia contact cu o serie de pictori tineri, cu care începe să depăşească stilul tradiţional de şcoală. La început păşeşte în direcţia impresionismului, dar mai târziu alege curente mai moderne. Această epocă coincide cu schimbările care apar în viaţa lui Toulouse-Lautrec. Tânărul artist descoperă cartierul Montmartre, în vara anului 1884 părăseşte casa părintească din Paris şi se mută în locuinţa tânărului pictor Grenier, într-o casă unde fusese atelierul lui Edgar Degas, pe care Lautrec îl considera ca fiind unul dintre maeştri săi

Viaţă de boem
Hotărârea pictorului nemulţumeşte pe părinţi, temându-se că fiul o va apuca pe o cale greşită. Curând, se dovedeşte că îngrijorările părinţilor n-au fost lipsite de temei, deoarece viaţa tânărului artist se schimbă rapid
Toulouse-Lautrec descoperă o lume complet necunoscută pentru el până acum, şi acest lucru nu rămâne fără urmări nici asupra picturii sale. Pentru început, abordează temele preferate naturaliştilor, care vor predomina şi în pictura sa ulterioară: distracţiile de bulevard, petrecerile dansante, circul, cabaretul, teatrele, precum şi portretele oamenilor de la periferia societăţii (prostituate, alcoolici). Începând de la mijlocul anilor optzeci, Lautrec trăieşte aproape în exclusivitate o viaţă de noapte. Este un vizitator permanent al cabaretelor, în primul rând "Mirliton", condus de un prieten, cântăreţul Aristide Bruant. Mai târziu, în Moulin Rouge, privea mişcările frenetice ale cancanului şi se entuziasmează de performanţele dansatoarelor La Goulue, Jane Avril şi Cha-U-Kao. Consumă din ce în ce mai mult alcool, în special absinth, şi i se întâmplă să petreacă săptămâni întregi în stabilimente rău famate, ca bordelul de lux de pe Rue des Moulins.


iAceste peregrinări nocturne reprezintă surse de inspiraţie ale lucrărilor sale. Prima expoziţie personală a avut loc în 1886 în cabaretul "Mirliton", un an mai târziu expune la Toulouse, la expoziţia internaţională a reprezentanţilor Academiei de Arte Frumoase. Nu participă la expoziţiile Salonului oficial de la Paris, în schimb se prezintă la Salonul Independenţilor, care se desfăşoară sub deviza "Fără juriu, fără premii". Aici expune în compania unor artişti ca Georges Seurat, Paul Signac sau Camille Pissarro. În martie 1890, la cel de-al şaselea Salon al Independenţilor, Toulouse-Lautrec prezintă tabloul "Dansul la Moulin Rouge".

Citeste mai mult…
-->