Eroi de-acum statui pe soclu
Se mărginesc să vă privească
Şi-n sinea lor să-şi spun-adânc:
Români, sufletul vi-i iască!

Chiar v-a-ndobitocit ban,
De lui cu toţii vă plecaţi?
Cu bani acumulaţi averi,
Dar linişte nu cumpăraţi!

Mai vine câte un cutremur
Din când în când v-aduc-aminte
Că nu-i de-ajuns bogat să fii,
Ci mai ales smerit, cuminte.

La ce vi-i de folos palat?
Din ţară copiii se duc,
L-aţi ridicat prin trudă grea
Şi-n el s-a cuibărit un cuc.

Pradă uşoară spoielii,
Vă-ndepărtaţi de tot ce-i sfânt,
Faptelor nu aflu scuză,
Mă-nfior şi mă-nspăimânt;

Căci demult sunteţi pământ...

epitete cere poezia
eliminaţi deci verb
verbul ucide
dar el dă nervul
nu însă aici
poezia nu e bici
este emoţie fior
mai mult e sugestie
(dar chiar vreţi o definiţie
a poeziei într-o poezie?)
nu o veţi găsi
vă garantez
într-un poem

poemul trebuie să fie
sugestie emoţie fior
daţi expresie deci
prin cuvinte
cu multă grijă alese
dintr-al lexicului grânar
stărilor
intens trăite

gândurilor
încă nemărturisite
şi atunci recolta voastră
fi-va cu-adevărat bogată
veţi umple sigur
hambar

Fiindu-i soţia plecată la una dintre moşii, se înţelege, Vlase al nostru pierde dimineţile pe uliţă mergând cu mâinile la spate dinspre biserică spre centru - îşi face plimbarea pentru inimă, zice-, iar la amiază, când sunt 40 de grade la umbră, intră în barul de peste drum de casa lui, la răcoare, fiindcă patronul, om dezgheţat, şi-a montat aer condiţionat, de trag toţi aci ca muştele la miere vreme de vară.
Cum mergea el gânditor, peste cine crezi că dă mai în jos puţin de bar? Peste Tase, prietenul său, care nici una nici două zice:
- Coana Titina e mare moşiereasă !...
- În mileniul trei vorbeşti de moşieri ? Eşti depăşit, frate !
- Atunci ce mama dracu’ e ? Cinci hectare la Jimbolia, cinci la Cetate !... Hm !?
- Nu mai spune !? Că bine le mai înfloreşti, nenicule !?
- Crezi că nu cunoaştem !? Suntem informaţi. Tot ce mişcă în satu’ ăsta...
- I-auzi ! Interesant !... Dar eu cum de nu ştiu, hm?
- Păi dacă-ţi spun !? Am făcut socoteala ! Cinci cu cinci zece, 1000 de Kg de grâu la hectar, om te-ai făcut !... Măi ales dacă iei banii !...
- Socoteală pe dreacu’ ! Bătaie de cap !
- Păi cum !?
- Du-te Titina la Banat, du-te Titina-n Oltenia, şi tot aşa de colo până colo, de nu i să-ncălzeşte cămaşa-n cur, vorba ăluia !
- Da’ asta e de bine ! Cum nu m-aş duce şi eu dacă aş avea unde !?...
- Bine, pe dreacu’ ! Bate-acu’ pe 60, cât crezi c–o să măi poată alerga, că eu nu mă bag !? Moştenirea ei...
- Aia, da, da’ banii sunt buni !
- Şi nu fii obraznic ! Zi ce vrei !
- Parcă n-ai ştii !?
- Gata, a-nţărcat Bălana ! Nu măi merge !
- Cum aşa ? Să nu-mi spui că şi !?...
- Cum ai auzit ! Banii sub cheie !
- Da’ tu ce bărbat eşti la casă?
- Şi nu te măi da cocoş !
- Cu mine e altă socoteală, doar ştii...
- Păi vezi !? Tot aia, şi cu mine..
- M-ai înţeles greşit ! Eu nu...
- Păi vezi !? Tu de când te-ai însurat, eşti sub papuc ! A mea...
- S-a deşteptat acuma ?
- Adică, vrei să spui că Titina mea e proastă ?
- Surdu’ n-aude, da’ le potriveşte !
- Nţ ! Nu mai sunt surd !
- Cum aşa !?
- Poftim ! (îi arată dispozitivul din ureche)
- Nu măi faci niciun ban! Ni s-a dus distracţia !...
- Adică voi vă distraţi pe seama mea ?
- Păi cum crezi ?
- Va să zică aşa !?... Bine ! Am băgat la cap !
- A dreacului moşie ! Ptiu !

Dragii mei,

Vă voi vorbi astăzi despre o meserie foarte onorabilă în vremile noastre de pe urma căreia se fac bani frumoşi, şi anume aceea de lătrău-şef. Nu ştiu dacă veţi fi auzind, dar la finele anului de graţie 2016 „boborul” şi-a ales viitorul, mă rog, reprezentanţii săi în parlament...
Ceea ce probabil îţi fi aflat, fiindcă s-a făcut mare tam-tam pe chestia asta, este tărăgănarea numirii primului-ministru. Şi cum era de aşteptat, televiziunile noastre de doi lei (comerciale, sic !) au avut câteva zile bune subiect de dezbatere şi vor mai avea încă după cum se pare, desigur cu aceiaşi lătrăi care, cu siguranţă, nu-şi bat gura degeaba. Time is money, nu !? Abia am descoperit acest lucru şi cum să nu-l exploatăm la maximum dacă se poate. Şi se poate, fiindcă lătrăul nostru îşi face cu prisosinţă treaba din zori şi până seara, iar noaptea în reluare ca nu cumva să piardă vreun ţugulan ideile atât de preţioase aruncate pe sticlă şi în eter de Măria Sa lătrăul. A se reţine însă un lucru eminamente esenţial, şi anume acela că ideile sunt obţinute „pe surse” (cum se specifică ades, mizându-se tocmai pe ignoranţa ascultătorului în privinţa termenilor !), adică sunt idei ipotetice în fond, fără un fundament real. Asta însă nu contează, ci contează ratingul, audienţa care aduce bani. Or lătrăul tocmai asta trebuie să facă, să aducă bani, cât mai mulţi bani postului TV unde latră. Cu cât aduce mai mulţi, cu atât este plătit mai bine.
Precum vedeţi, cum o dăm, cum o sucim, tot la BAN ajungem. Nu ai bani, miroşi a prost, sună un proverb şi, desigur, lătrăul ştie cel mai bine acest lucru, aşa că îşi face cu prisosinţă treaba ca să mai fie chemat şi altădată, şi-altădată... Dacă iese banu’ !? Şi-apoi de unde să ştii ce subiect incitant se mai iveşte la orizont, iar dumnealui să stea pe margine !? Nu se face ! Dixit !
P.S. Iaca-mi veni o idee. Dacă-s lătrăi de serviciu ? Dacă au cumva rolul de a ne distrage atenţia de la problemele de fond cu fleacuri cotidiene ? Grea treabă ! Negreşit o să mă informez şi pe dată ce aflu ceva ies pe post (Cum care post? Gata! A trecut Postul Craciunului !). La o adică nu mi-ar strica nişte biştari ! Voi ce credeţi ? Mi se duce buhul de... lătrău ? Ei şi ? Noroc bun !
30.12.2016

Staţi de vă cruciţi, mă fraţilor, că eu unu’ nu-i dau de cap de să mă pici cu ceară şi nu altceva. Cum făcui, cum dresăi, că duminică în drum spre târg peste cine crezi că dedei ? Peste Ion a lu’ Fleaşcă, de mai mare dragu’, că doar cine nu-l cunoaşte aci la noi în comună. Şi nici una nici două că el votează cu ăştia. Care ăştia, mă ? făcui eu pe prostu’. Bag’ samă, nu să-nţălegea, da’ nu să prinsă, nu. La cât era de aprins nici nu mă miră. Auz’ că ne bagă şi apă şi gaz, ba asfaltează şi drumu’ din sus pân’ la Mociofleacă... Stai, mă, la un loc, zâc. Pleci urechea la braşoavele din campanie ? Nu, zâce, da’ ăştia e serioşi. N-ai văzut ce conac şi-a ridicat vicele? Aha, şi ce-ţi zâsăşi, de ce nu l-am ajuta să-şi mai ridice încă unu, două, nouă, dacă tot e moda? i-o tăiai eu scurt, ştii. Nu vez’ că sunt toţi pe interes? Te-mbrobodesc înainte de alegeri c-o să facă şi-o să dreagă şi când ajung la ciolan, mucles. Cum aşa ? zâce. Aşa bine, zâc. Ce, minciuna nu e tot vorbă? Şi nu mă mai ţâne din treabă, dau eu să plec, da’ el o ţânea una şi bună c-aşa şi pe dincolo. Şi unde nu mă puie dracu şi i-o tăiai scurt cu gându’ c-oi scăpa de el: Nu mă duc la vot! Da’ ţi-ai găsât ? Se-aprinse şi mai tare. Păi nu vezi, măi frate, că n-ai pe cine alege ? zâc. Ce mi-e Tandea, ce mi-e Mandea ! Mă, şi unde nu se roşi ca racu’! Ştiam eu, zâce. Şi vă mai miraţi de ce ne merge de-a-ndoaselea! Şi tocmai atunci mă luminai. Mă, tu faci propagandă ? zâc. Cum aşa, nea Mărine ? Da’ nu să face ca tocma mata, om serios, să nu vii ? Umblă la coarda sensibilă, bag’ samă. Prost, prost, da-i merge mintea ! Noi trebuie să fim izemplu, zâce. Fii tu, zâsăi io, şi îl bătui pe spate asigurându-l din priviri că-mi voi face datoria de cetăţean. Şi uite-aşa de câteva zâle bune tot îmi bat capu’ pe cin’ s-aleg, Doamne iartă-mă, când sunt toţi o apă şi-un pământ, nu e unu’ mai rasărit. De-aia venii să vă-ntreb pe dumilorvoastă poate îmi daţi freo idee.
Hai noroc şi sănătate! La Anu’ şi La mulţi ani!

Fiind din fire coţcar,
Un rumân ce-avea un car,
Injugă la el doi boi,
Insă mergând peste văi
La coborâş fu uşor,
Căci la picior repejor
O porniră boii iute ...
Doamne, dă, să mă ajute
Degrabă s-ajung la târg !
A-i struni-ncerca cu sârg...
Dar nu zise bine – « ajută ! »
Că se-mpotmoli căruţă,
De nu fu chip a urni ...
Măi, că blestemată zi,
Asta nu-i a bună, Ioane...
Si luând boii de coarne,
Se strădui să-i întoarne,
Insă tot pe – alăturea,
Unul hăis, iar altul cea
Din iarbă se înfrupta,
Încât de-acuma, văleu,
A scăpare-i era, zău,
Când iată îi iese-n cale
Drept, aplecată de şale,
O babă cântând din frunză
Şi măsurându-i osânză,
« Ptiu, ce gâscă ai în braţă,
Facem schimbul, mumuşeaţă !? »
Si nici una, şi nici două,
Pân-a număra la nouă,
Din doi boi, mai mare drag,
Se - alese cu un gânsac ...
« Ah, ce bine c-am scăpat,
Fie Domnul lăudat ! »
De-acum agale mergând
Ajunse spre seară-n târg,
Desigur, la târgu-al spart,
Cum, pesemne,-ţi fi aflat ...
Nu-i bai, zise, -l duc acasă
Şi făcând cale întoarsă,
Tot gândea în sinea lui:
“Nu e baftă, nu-i, şi nu-i...”

Acolo unde nu-i minte,
Bag’ de seamă, ia aminte !
Nu cumpăra, nici nu vinde,
Să n-ajungi a linge ... blide.

Acritura este-n transă!?
Drept e,-n ea mahmuri dăm iamă,
Să-i mai acordăm o şansă,
Iar la Crăciun, ţin-te mamă!

Statutul de emigrant
Aprigă-mi fuse ispită,
Ingropat azi în ascită-i
Din Măcin la Podul Grant ...

La mezat scos-a pereche,
A dorit mereu mai sus,
Iată-l azi lovit de streche-n
Cătare prin interpus...

Citind volum da capo - al fine,
Cred, Nichi, în cuvântul tău
Şi-n sloganul „Să trăiţi bine!”
Când bine e... şi aşa rău.

Acelor ce se întreabă
Hoţie-atâta până când,
Le-aş aminti o voroavă:
Pleacă sătul, vine flămând .

Când se înfoaie cu emfază
Şi din amvon pledează divă,
Sigur alegi scaicani pe varză
Unei bomboane pe ....colivă.