Fiind din fire coţcar,
Un rumân ce-avea un car,
Injugă la el doi boi,
Insă mergând peste văi
La coborâş fu uşor,
Căci la picior repejor
O porniră boii iute ...
Doamne, dă, să mă ajute
Degrabă s-ajung la târg !
A-i struni-ncerca cu sârg...
Dar nu zise bine – « ajută ! »
Că se-mpotmoli căruţă,
De nu fu chip a urni ...
Măi, că blestemată zi,
Asta nu-i a bună, Ioane...
Si luând boii de coarne,
Se strădui să-i întoarne,
Insă tot pe – alăturea,
Unul hăis, iar altul cea
Din iarbă se înfrupta,
Încât de-acuma, văleu,
A scăpare-i era, zău,
Când iată îi iese-n cale
Drept, aplecată de şale,
O babă cântând din frunză
Şi măsurându-i osânză,
« Ptiu, ce gâscă ai în braţă,
Facem schimbul, mumuşeaţă !? »
Si nici una, şi nici două,
Pân-a număra la nouă,
Din doi boi, mai mare drag,
Se - alese cu un gânsac ...
« Ah, ce bine c-am scăpat,
Fie Domnul lăudat ! »
De-acum agale mergând
Ajunse spre seară-n târg,
Desigur, la târgu-al spart,
Cum, pesemne,-ţi fi aflat ...
Nu-i bai, zise, -l duc acasă
Şi făcând cale întoarsă,
Tot gândea în sinea lui:
“Nu e baftă, nu-i, şi nu-i...”
Acolo unde nu-i minte,
Bag’ de seamă, ia aminte !
Nu cumpăra, nici nu vinde,
Să n-ajungi a linge ... blide.
-->
Comentarii
Mulţumesc!