Primul român ales deputat în Parlamentul canadian, Corneliu Chişu, vorbeşte într-un interviu MEDIAFAX despre succesul în afara ţării, despre impresiile provocate de revenirea în România, dar şi despre sistemul politic din Canada, unde parlamentarii sunt controlaţi cu „biciul”.
Corneliu Chişu este un om obişnuit, cum însuşi se caracterizează. La cei 62 de ani nu-şi arată vârsta, deşi nu o ascunde când discuţi cu el. Din spatele ochelarilor, te fixează cu o privire vioaie, inteligentă. Vorbeşte româna fluent, fără accent, deşi a părăsit ţara din 1976.
Răspunde competent, aproape sec, la întrebări, fără divagaţii, fapt care îi trădează formaţia de inginer, dar şi pe cea de militar.
L-am întâlnit chiar la hotelul la care a fost cazat în Bucureşti - Floreta de Aur - undeva în Floreasca. Ne mărturiseşte că a practicat scrima în tinereţe, fiind chiar olimpic, şi că politicienii practicanţi ai acestui sport au o castă a lor, aparte, iar alegerea hotelului are legătură cu pasiunea sa.
"În 32 de ani am reuşit să ajung în Parlamentul canadian"
Punctual, fără pretenţii, jovial, Chişu pare mai degrabă un om al momentului, decis să rezolve situaţii. Nu are nostalgii legate de România, sau cel puţin nu pare. Ne spune din capul locului că e o onoare să fie primul român ales parlamentar în Canada şi că nu a visat niciodată să ajungă în această ipostază.
"Sunt un om obişnuit, soarta m-a dus pe diverse meleaguri. Sunt născut în Satu Mare, în punctul cel mai nord-vestic al României, acum 62 de ani, deci în 1949, nu-mi ascund vârsta, dar pot să spun că am vârsta de numai 32 de ani în Canada, de atunci am emigrat în Canada. Să zicem că în 32 de ani am reuşit să ajung în Parlamentul canadian şi să conving constituenţii mei că sunt capabil să le reprezint interesele", ne-a spus, modest, Chişu.
"Ca orice ardelean, tata s-a căsătorit cu o unguroaică"
Motivele plecării din România sunt "diverse", însă se pierd undeva în memoria ancestrală şi devin evazive. Cuvinte precum "morală", "etică", "legislaţie", "toleranţă", "rezistenţă" creionează cumva scena părăsirii ţării în 1976.
"Tatăl meu a fost secretarul general al mişcării de rezistenţă din Ardealul de Nord. Ca şi orice ardelean, s-a căsătorit cu o unguroaică. Deci, românul cu... o contradicţie. Deci, contradicţiile sunt la ordinea zilei în Ardeal", a spus Chişu, râzând, el evocând astfel frânturi de amintiri.
"Întâi a fost Italia"
Epopeea plecării spre Canada a avut o escală: Italia. Chişu ne mărturiseşte, frust, că s-a căsătorit cu o italiancă, fiica unui general italian, ceea ce a făcut ca prezenţa sa în România să fie privită cu circumspecţie.
"În 1986 am venit în ţară pentru câteva ore, la mormântul părinţilor"
Chişu spune că a anticipat Revoluţia română, având în vedere situaţia internaţională existentă la acea vreme şi situaţia din ţară, care nu putea să mai continue pentru multă vreme.
"În 1986 am venit numai pentru câteva ore la Satu Mare, în oraşul meu natal, să vizitez mormântul părinţilor. Numai doar câteva ore, dar a fost o situaţie de şoc pe care am întâlnit-o. Am zis că nu va mai dura prea mult această situaţie", ne spune Chişu.
"România a avut o dezvoltare exponenţială"
Deputatul canadian priveşte cu ochi buni evoluţia României plecând de la momentul 1989 şi consideră că societatea românească s-a apropiat de civilizaţia occidentală: "Situaţia este înspre foarte bine. România a avut o dezvoltare exponenţială. Ceea ce văd azi în Bucureşti, unde am terminat facultatea, sau peste tot în România - oraşul meu natal nu l-am recunoscut aproape datorită construcţiilor, evoluţiilor şi apropierii cât mai rapide de civilizaţia occidentală".
"În campanie am cheltuit 88.812 dolari, asta a fost limita"
Chişu vorbeşte dezinvolt, dar cu un pronunţat simţ al lucrului bine făcut, despre campania electorală foarte grea pe care a dus-o în Canada, în condiţii de vreme vitregă, fiind ninsoare, peste care s-au suprapus sărbătorile de Paşti.
"Există un sistem extrem de riguros în felul în care e finanţată campania. Fiecare constituent poate să contribuie la nivel federal cu 1100 de dolari. Asta e limita contribuţiei pe care o poate face fiecare individual. La nivel de companii sunt complet interzise contribuţiile politice din partea acestora. Ai o limită în circumscripţia ta electorală de câţi bani poţi să cheltuieşti în campanie. Limita în circumscripţia mea electorală a fost de 88.812 dolari", ne-a mărturisit Chişu.
"Am scris un cec de zece cenţi în plus, ca donaţie. Nu a fost acceptat"
Deputatul canadian de origine română ne-a spus că şi el, personal, a contribuit cu 1100 dolari pentru campania sa, la care a mai adăugat zece cenţi, deşi ştia că aceştia nu vor fi acceptaţi.
"Am scris un cec de zece cenţi pe care l-am întors pentru că nu putea să fie acceptată ca o donaţie şi aveai o problemă dacă încălcai legea electorală", ne-a spus Chişu.
"Mesajul în campanie trebuie să fie precis şi inteligibil"
El a vorbit detaliat despre cât este de greu să duci o campanie electorală în Canada. Campania, în afară de lipitul afişelor, care este treaba voluntarilor, constă în a da telefoane alegătorilor şi în a merge din uşă în uşă, cu un mesaj "precis şi inteligibil".
"Trebuie să-ţi asiguri voluntarii, care te ajută să-ţi pui afişele. Trebuie să dai telefoane să convingi electoratul să te voteze pe tine şi nu pe altul. Baţi la uşi, te duci din uşă în uşă şi ai cât mai mult contact cu constituenţii. A nins în campanie, dar trebuia să fii cu zâmbetul pe buze, trebuia să spui care este politica şi platforma partidului şi ce poţi să oferi constituenţilor. E foarte important, nu poţi să stai la fiecare uşă mult timp, trebuie să ai un mesaj precis şi inteligibil", a spus Chişu.
"Nu există mită electorală"
El a explicat că, în sistemul electoral canadian, unele persoane donează pentru că ele cred în partidul respectiv, dar nu cer altceva în schimb, ulterior.
"Crezi într-o anumită doctrină, donezi bani ca partidul să fie ales. Nu există mită electorală. Nu cunosc cum e situaţia în România, dar nu există mită electorală în Canada, cel puţin în alegerile federale", a subliniat Chişu.
"O companie farmaceutică din România a venit la mine şi a făcut lobby"
Deputatul canadian de origine română a arătat că în Canada fiecare lobbyst trebuie să fie înregistrat, iar celor care au fost deputaţi sau miniştri li se interzice activitatea de lobby direct pentru o anumită perioadă.
Chişu a precizat că în timpul vizitei sale în România au venit la el reprezentanţii unei companii farmaceutice, care şi-au exprimat îngrijorarea faţă de medicamentele generice.
"Acesta e lobby, dar nu e pentru contracte. Există posibilitatea, dar atunci se înregistrează şi se ştie cine a vorbit cu cine", a spus Chişu.
"Biciul face prezenţa în Parlamentul canadian"
El a precizat că în Legisaltivul canadian există parlamentari care lipsesc, dar motivele sunt împărtăşite şi sunt mai mult sau mai puţin justificate. Potrivit lui Chişu, există o persoană care se numeşte "whip" (biciul - n.r.) care ţine prezenţa.
"Când am fost în Parlament, m-am trezit că după 62 de ani din nou sunt în şcoala elementară, cu o bancă, cu un scaun, cu un pupitru, cum era în şcoală. Acest whip se uită, ţine prezenţa, se uită dacă eşti prezent. Avem o anumită ordine, nu trebuie să fie toată lumea, avem un ordin de serviciu, adică un anumit număr de parlamentari trebuie să fie în sală tot timpul. În timpul dezbaterii din timpul zilei este un anumit număr de parlamentari care sunt de serviciu şi oficiul whip-ului circulă, ţine prezenţa", a spus Chişu, care a arătat că, dacă un parlamentar absentează, acest lucru este transmis premierului şi respectivul nu mai are posibilitatea de a fi promovat şef al unei comisii, asistent parlamentar sau ministru.
Mai mult, Chişu ne-a mărturisit că, în calitate de parlamentar canadian, trebuie ca, în timpul sesiunii parlamentare, să ceară oficiului whip-ului acordul pentru a lipsi de la sesiune, iar în timpul concediului trebuie să informeze whip-ul despre locul în care va merge pentru a putea fi contactat acolo în caz de urgenţă.
"Ce înseamnă traseişti? Nu am înţeles!"
Fiind plecat din ţară de 35 de ani, deputatul canadian nu a înţeles termenul "traseist" şi a cerut, în timpul interviului, explicaţia acestuia. După ce i-am furnizat-o, Chişu a spus, simplu, că în Canada nu există aşa ceva.
"Nu avem aşa ceva. Rar se întâmplă ca un membru al partidului să treacă de cealată parte, extrem de rar. Nu cunosc ca cineva care a trecut dintr-un partid în altul să fie vreodată revotat în Parlament. Alegătorul te alege pe o platformă a partidului respectiv. În momentul în care treci la alt partid, nu mai poţi fi reales", a spus Chişu.
El a menţionat că atitudinea alegătorului vine din simţul civic care are tradiţii în sistemul de fondare a Canadei, la baza căreia stau două naţiuni - engleză şi franceză.
"Ca parlamentar, lucrez de la opt dimineaţa până la şapte seara"
Chişu a descris şi o zi din viaţa sa de parlamentar: dezbateri, cuvântări, elaborarea de legi, comisii, circumscripţia electorală, toate acestea culminând cu o viaţă personală deschisă precum o carte.
"În fiecare zi am activitate de la opt dimineaţa până la ora şapte seara. Trebuie să participi la dezbateri, la cuvântări, în elaboarea de legi, moţiuni. Este foarte stresant şi pentru că trebuie să participi la comisii, care se intersectează cu sesiunea. În fiecare lună ai o săptămână în care poţi să te duci să lucrezi în circumscripţia electorală, dar sâmbăta şi duminica trebuie să participi la evenimente din comunitate. Viaţa personală este deschisă: afacerile tale personale, finanţare, salariu, absolut tot se cunoaşte", a spus Chişu.
(Material realizat de Liviu Dădăcuş, liviu.dadacus@mediafax.ro)
-->