Lăstuni şi alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roşii de jaratic
scrutează înălţimi ameţitoare.
E soarele mai pal şi mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt şi acrobatic...
În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori
şi-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-şi caută năuci un alt sălaş;
în pădure... mai departe de oraş.
Ioan Friciu Sibiu 28.05.2016
Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire,
Cu un iz de mulţumire
S-aprind ca veşnice văpăi.
La orizont e asfinţire
Şi umbrele adorm în văi,
Luminile din ochii tăi
Sunt o caldă unduire.
Totul este-n amorţire,
Noaptea-i stăpână în odăi,
Iar eu încerc pe orice căi
Să mai adaug strălucire...
Luminilor din ochii tăi.
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
Albe flori vor înflori,
În măr, lângă fântână;
O scorbură bătrână
Pare a întineri.
Din secata rădăcină
Lăstăraş va răsări,
Albe flori vor înflori
În măr, lângă fântână.
Pomul va pica pe rână,
Vremea-l va bătători,
Iar lăstarul din ţărână
Ramurile-şi va spori
Şi albe flori vor înflori.
Vei pleca în ţară-ndepărtată,
iar cu tine n-ai să iei merinde,
foamea, setea, acolo nu te prinde
în feeria aceea fără pată.
Dacă-ntristarea te va cuprinde
c-ai plecat departe dintrodată,
să nu rămâi prea mult îngândurată;
scânteia revenirii se aprinde.
Amândoi ne-am strecurat cu bine
prin viaţa noastră-ngemănată,
în urmă fără lacrimi şi suspine.
Printre ale trecutului ruine
vom începe viaţa înc- odată,
când tu vei reveni din ţări străine!
Ioan Friciu
Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne,
Înaltul cerului s-aşterne
În adâncuri neumblate.
Ceru-i plin de nestemate
Născute-n vremile eterne,
Pe luciul apei nemişcate
Lumina stelelor se cerne.
Pe malurile-nmiresmate
De aroma florilor perene,
Bătrâne sălcii înşirate,
Stau să plângă multă vreme
Pe luciul apei nemişcate.
rondel de Ioan Friciu (6 august 2015)
-->