Postat de Ioan Muntean pe Septembrie 5, 2010 la 7:00
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
1. Noi, Eqolocraţii suntem oameni obişnuiţi, trăind în state diferite, cu orizonturi culturale specifice, de rase diferite, cu religii diverse, vorbind o mulţime de limbi, dar având un esenţial punct comun: fiecare dintre noi ne-am construit o casă în formă de piramidă - O copie micşorată a piramidei lui Keops - pe care o numim eqopiramida. Aceasta este cărămida fundamentală a societăţii noastre viitoare pe care o vom numi „LUMEA CONCAVĂ”...
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
Postat de Ioan Muntean pe Septembrie 4, 2010 la 7:00
„A aştepta înseamnă a supravieţtui cât mai mult, a alunecă spre moarte încet.”
(Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov — d. 7 mai 2007, Bucureşti) a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român.)
„Această aşteptare încordată este groaznică. Sper că va dura.”
(Oscar Fingal O'Flaherty Wills (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanţi de limbă engleză.)
„Aşteptarea este ca cerul roz din zori-de-zi.”
(Sri Ramakrishna Paramahamsa (n. 18 februarie 1836 la Gadadhar Chattopadhyay, India – d. 16 august 1886), unul dintre cei mai mari maestri yoghini ai lumii. El a atins realizarea spirituală supremă, iar cuvintele sale impulsionează pe toţi aspiranţii sinceri, indiferent de calea pe care o urmează, pentru a ajunge la Dumnezeu.)
„Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.”
(William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616), dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.)
„Cel care aşteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoţei, va fi totdeauna prada sau jucăria lor.”
(Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinţei” în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman.)
„Dacă s-ar clădi Casa Fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de aşteptare.”
(Jules Renard (1824, Châlons-du-Maine – 1910, Paris), romancier, povestitor, poet, dramaturg francez cunoscut pentru scrierile sale Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) şi Huit jours à la campagne (1906).)
„Suferinţa nenăscută. Mizerie în aşteptare.”
(Valeriu Butulescu (n. 9 feb. 1953), aforist, dramaturg, poet, prozator, traducător, jurnalist şi om politic român. Cartile sale de aforisme au fost publicate în peste 30 de limbi. Piesele sale au fost puse în scenă la mai multe teatre din ţară, dar au trecut şi graniţele, primind aprecierea publicului şi a criticii de specialitate.)
„Întreaga înţelepciune umană se rezuma la două cuvinte: aşteptare şi speranţă.
(Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut şi ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.)
„Tot ce se întâmplă după o lungă aşteptare e mai uşor de suportat.”
(Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.), a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis.)
Postat de Ioan Muntean pe Septembrie 3, 2010 la 7:30
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
Postat de Ioan Muntean pe Septembrie 1, 2010 la 9:36
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
Postat de Ioan Muntean pe August 29, 2010 la 21:54
Acest videoclip prezintă istoria pământului cu ajutorul unei animaţii bazate pe „stop-motion”. Practic se desenează pe perete o imagine, după care se fotografiază şi se trece la următoarea imagine. Această operă de artă este probabil cea mai completă, complexă şi dificilă realizare de acest gen.
Totul pare incredibil de bine pus la punct, pornind de la cele mai mici „creaturi” până la om, care în final va distruge planeta cu cunoştinţele lui.
many thanks to (in random order): xm24 bologna, csoa mezzacanaja, ericailcane, robert rebotti, andrea bagni, paper resistance, studiocromie, rifrazioni festival, sasso passo, sibe, festival de cine experimental de maldonado (uruguay), gianluigi toccafondo, orilo, maria de brea, bs as stencil, run don't walk, franco fasoli, modo infoshop, pietro and icone festival, doma, cesare romani, popup festival and all the blu's family
Postat de Ioan Muntean pe August 29, 2010 la 11:42
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
Postat de Ioan Muntean pe August 13, 2010 la 15:10
~Scurte biografii de pustnici (Traducere, introducere şi note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Membru al Academiei Române), Editura Institutului Biblic şi de Misiune (EIBM) al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1993 ~
Numele de „Istoria Lausiacă” îl are această scriere de la faptul că Paladie a scris-o la rugămintea unui postelnic al împăratului bizantin Teodosie II, cu numele Lausus, în anii 419-420.
Acest Paladie s-a născut în Galatia, în anul 363 sau 364 şi pare a fi avut o pregătire clasică. S-a făcut monah prin 386 şi a trăit la început în această calitate (stare) în Palestina, poate în lavra Duca (cap. 48 din această scriere). Vieţui apoi trei ani cu un ascet, numit Inochentie, în muntele Măslinilor (cap. 44). În timpul vieţuirii acolo, se întâlni cu Rufin şi cu Melania cea bătrână.
Se pare că la îndemnul acestora s-a decis să meargă în Egipt, să cunoască monahismul de acolo. După ce-a rămas un an în Alexandria, lângă preotul Isidor, care părea să-l fi introdus în modul de viaţă al pustnicilor egipteni, plecă în „Singurătate”, aproape de Alexandria, unde a vieţuit sub îndrumarea pustnicului Dorotei.
În 390 plecă în Nitria, apoi în pustia Chiliilor, unde a vieţuit nouă ani. În Chilii a convieţuit mai întâi cu Macarie Alexandrinul (Istoria Lausiacă 18), apoi cu Evagrie Ponticul. Acesta avu o influenţă profundă asupra lui Paladie (Istoria Lausiacă 38).
În 399, anul morţii lui Evagrie, Paladie se îmbolnăvi şi, la sfatul medicilor, se întorsese în Palestina.
Aici convieţui cu Poseidon, la Betleem (op. cit. 36). Pe la anul 400 devine episcop de Eleonopole în Bitinia. În 403 luă parte la Sinodul din Chercia (lângă Calcedon), convocat de Teofil de Alexandria, inamicul sfântului Ioan Gură de Aur. La acest Sinod, sfântul Ioan Gură de Aur fost condamnat, iar lui Paladie i se reproşă influenţa origenistă.
Când sfântul Ioan Gură de Aur fu exilat în 404, Paladie plecă la Roma pentru a-l apăra la papa Inochentie I. Când se întoarse în Constantinopol, în 406, fu arestat şi exilat de împăratul Arcadie în Egipt. Aici vieţui întâi în Siene, apoi la Antinoe, lângă Tebaida.
Abia după încetarea opoziţiei faţă de sfântul Ioan Gură de Aur, Paladie, lăsă Egiptul şi se întorsese în ţara sa, în Galatia. Acolo pare a fi convieţuit cu un preot, pe nume Filorani (Istoria Lausiacă 45). Apoi devine curând episcop de Aspura (Socrate, Hist. Ecclesiastica, VII, 36). În această perioadă scrise Istoria Lausiacă. Nu se cunoaşte anul morţii.
Un desen animat despre dragostea creştină, inspirat din „Lavsaicon”, o carte despre vieţile pustnicilor din veacul V.
Observând mozaicurile din vremea Romei Antice, istoricii indică faptul că bikini a constituit una dintre piesele vestimentare preferate femeilor romane încă din anul 300 d. Hr., deşi se pare că povestea a început mai devreme cu circa 2000 de ani. Există de asemenea o serie de picturi murale, datând din anul 1600 i. Hr., care dezvăluie şi corpuri feminine purtând ceva asemănător cu costumul de baie „minuscul” pe care îl cunoaştem astăzi.
Bikini este un costum de baie pentru femei, format din două piese: una care acoperă sânii, iar cealaltă care acoperă zona pubiană (în unele cazuri fesele) lăsând descoperită zona dintre cele două. Conform instoricului de modă, Olivier Saillard, bikini este poate cel mai popular costum de baie feminin. Explicația stă în faptul că modernizarea costumelor de baie a fost strâns legată de emanciparea femeilor.
Există o serie de mozaicuri datând din perioada lui Diocleţian (286-305 î.Hr.) în Villa Romana del Casale, din Sicilia care înfățisează femei practicând diverse sporturi și purtând ceva asemănător costunului de baie din zilele noastre.
Putem vorbi despre costum de baie tip bikini modern abia din anul 1907, când înotătoarea de origine australiană, Annette Kellerman a fost arestată pe o plajă din Boston pentru că purta un costum de baie întreg mulat, care avea să fie acceptat, din 1910, ca fiind costumul de baie pentru femeile înotătoare.
Oficial, însă, bikini a devenit celebru în anul 1946. Imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial, când Franţa încerca să-şi revină în urma conflagraţiei, doi designeri francezi au creat aproape simultan ceea ce numim de atunci bikini.
Primul dintre ei, Jacques Heim, proprietarul unui magazin situat pe o plajă din Cannes, a lansat la începutul anului 1946 varianta sa a costumului de baie ... foarte mic. Numindu-l ”l Atome” (cu referire la particula minusculă a materiei), l-a promovat în primul rând prin intermediul magazinului său, fără prea mult succes însă.
În anul 1946, designerul francez, Jaques Heim, a creat primul costum de baie... foarte mic, numit Atom. Louis Réard, inginer francez (care în anul 1946 conducea magazinul de lenjerie al mamei sale, de la Paris) a fost cel care a lansat costumul de baie compus din patru triunghiuri unite prin cordeluţe, câte un tringhi pentru fiecare sân și câte unul pentru pelvis, respectiv fese, şi l-a nimut bikini (de la atolul Bikini, din sudul Pacificului). Cea care a purtat pentru prima oară minusculul costum de baie a fost Micheline Bernardini.
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Tatălui meu,
al cărui spirit mă veghează, ghidându-mi paşii spre împlinire.
Lui Costel Roşca,
generosul şi gentilul proprietar al «palatului de la Izimsha»
unde a fost elaboratăLUMEA CONCAVĂ
Lui Paul Ljekens,
primul piramidolog al Europei.
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului: Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Tatălui meu,
al cărui spirit mă veghează, ghidându-mi paşii spre împlinire.
Lui Costel Roşca,
generosul şi gentilul proprietar al «palatului de la Izimsha»
unde a fost elaborată LUMEA CONCAVĂ
Lui Paul Ljekens,
primul piramidolog al Europei.
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului: Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Tatălui meu,
al cărui spirit mă veghează, ghidându-mi paşii spre împlinire.
Lui Costel Roşca,
generosul şi gentilul proprietar al «palatului de la Izimsha»
unde a fost elaborată LUMEA CONCAVĂ
Lui Paul Ljekens,
primul piramidolog al Europei.
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului: Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului: Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
La începutul anilor ‘40, în dotarea unităţilor româneşti de artilerie antiaeriană au intrat staţii radar germane, de tip Freya, Wurzburg şi Wasserman. După sosirea trupelor sovietice, acestea au fost considerate pradă de război, deci demontate şi trimise în URSS. Doar câteva staţii Wurzburg, deteriorate în cursul luptelor, au fost reparate şi au rămas în dotarea armatei române.
Violarea spaţiului aerian al României de către avioane din „blocul capitalist”, care aruncau manifeste şi paraşutau agenţi occidentali – situaţie care a durat până spre sfârşitul anilor ’50 – a determinat URSS să întărească mijloacele de cercetare a spaţiului aerian românesc.
S-au importat de la sovietici staţii de radiolocaţie americane, mobile şi modulate, care puteau fi transportate în diferite locaţii. Acestea au fost casate din ordinul sovieticilor, în 1954, când au fost introduse staţii radar de fabricaţie rusească (vezi mai jos un istoric foto).
Din 1955, an în care s-au înfiinţat trupele radiotehnice ale armatei, România a intrat în Tratatul de la Varşovia, iar dotarea cu mijloace de radiolocaţie a rămas tributară acestei alianţe.
În prezent, armata este dotată cu staţii radar performante, de tip FPS-117, de fabricaţie americană.
A fost odată o armă~ Radiolocaţia... (azi e Ziua Radiolocaţiei!)
Radiolocaţia este o modalitate de determinare a existenţei şi poziţiei relative a unei staţii sau a unui obiect pe baza caracteristicilor undelor electrmagnetice: viteză de propagare constantă şi propagarea în linie dreaptă. Poziţia unui obiect ţintă este caracterizată de mai multe elemente.
Distanţa r până la un obiect se determină din formula r = cτ/2, unde τ este intervalul de timp după care este recepţionată unda reflectată sau retransmisă de obiect şi c, viteza de propagare a undelor radioelectrice. Pentru determinarea coordonatelor unghiulare se folosesc proprietăţile directive ale antenelor.
Radiolocaţia şi-a găsit aplicaţii în meteorologie, în radionavigaţia aeriană şi maritimă: identificarea formelor de relief, insulelor, gheţarilor, obstacolelor etc. Instalaţia de radiolocaţie se compune, în esenţă, dintr-un emiţător, un receptor şi un sistem de antene. Pentru a se putea stabili coordonatele unghiulare ale poziţiei obiectului, undele radio trebuie emise sub forma unor fascicule mai înguste. Pentru aceasta, antenna radiolocatorului se aşază în focarul unei oglinzi metalice concave, care reflectă undele într-o singură direcţie. Emiţătorul emite trenuri de unde separate prin pauze, funcţionând prin impulsuri. În timpul pauzelor de emisie, prin intermediu receptorului antena recepţionează undele reflectate. Recepţionarea semnalului se măsoară cu oscilograful catodic.
Utilizări: în radiolocaţie. Este folosită în navigare. Avioanele şi vapoarele sunt dotate cu radiolocatoare, ca şi aeroporturile care sunt prevăzute cu acest echipament pentru a dirija traficu aerian, aterizările şi decolările avioanelor deasemenea. Radiolocaţia poate fi activă sau pasivă.
-->