~ fragment din cartea „Alex Amoq – Lumea concavă”, apărută la Editura MJM, Craiova, 2006 ~
Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului: Ioan Muntean
@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED
Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Înfloresc pe geamuri reci și florile iernii Trec peste noi mai repede clipele vremii,Vântul își scutură acum haina mai tare, Amintirile iernilor dorm iar prin sertare. Nopțile sunt reci dar foarte întunecate,Când ninge străzile sunt toate…
Citeste mai mult…Fulgii de zăpadă mă ating bine pe față, O rază de Soare fulgii iar îi dezgheață,Merg prin zaoada lipsită și de culoare,Dar frigul iernii este acum foarte mare,Iarna îmi înțelege și gândurile mai bine, Dar fulgii de zăpadă sunt lângă mine. Iarna…
Citeste mai mult…Fulgii de zăpadă întră acum pe poartă, Curtea este iar înghețată și albă toată, Pe Cer se mai văd bine a stelelor făclii, Într-o noapte ninsă iar de fulgi argintii. Este iarnă și o seara rece iar o să vină, Zăpada a adus în curte multă lumină, …
Citeste mai mult…În casă veche arde iar focul în sobă tare,Un fulg de zăpadă s-a pierdut pe cărare, Este bine iarna, miroase a gogoși bune,Fulgii de zăpadă încep iar să se adune. Pe pervaz erau multe Craciunițe mereu, Și in copilăria alergam prin zăpadă eu,Când…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Când priveşte în urmă, Alex Amoq vede aventură, adică exact elementul care îi place şi care îi inspiră cărţile. A început să scrie basme încă din şcoala primară, continuând apoi cu poezie şi eseuri. „Totul a început prin clasa a treia, când scriam basme. Mama prefera să mă vadă violonist în filarmonică, aşa că m-a dat la cursuri de vioară. Pentru mine, munca sistematică nu a fost niciodată o plăcere, aşa că în clasa a şaptea am renunţat la muzică, dar am renunţat şi la scris basme. A urmat o perioadă în care am citit foarte mult. În timpul facultăţii, cum erau la modă cenaclurile, am început să scriu versuri, care au fost destul de apreciate la acea vreme. Perioada mea de poezie a durat în jur de doi-trei ani“, îşi aminteşte scriitorul. Tot în timpul facultăţii, Alex Amoq ia contact cu radioul, dar şi cu nedreptăţile vremii. „Am început să lucrez la postul de radio al facultăţii şi am avut norocul unei excursii în Polonia, în urma căreia am hotărât să abordez două teme la postul de radio. Prima a fost legată de lagărul de la Auschwitz, care m-a impresionat profund, iar cea de-a doua a fost o comparaţie între nivelul de trai din Polonia şi cel din România. Se întâmpla în 1977, astfel că impactul a fost devastator. Am fost chemat la rectorat şi am fost ameninţat că voi fi dat afară din facultate“, povesteşte scriitorul.