Toamna patriarhului

În Joia Mare a Paștelui Gabriel García Márquez...Toamna patriarhului

Ţin aproape linia sinuoasă a valului,

înotând pe spate

cu branhiile sincronizate la tastatură.

Fiecare literă pare o gură de metrou prin care se resorb

în plămâni, călătoriile.

Expiraţie – inspiraţie. Fum.

Au urcat în tren şi gările din care am plecat.

E un tren amfibie ca un halo scufundat în ocean

Am cu mine Oraşul, grădina publică,

cu străzile pavate din piatră cubică,

pădurea Trivale în delirul culorilor

şi claxonul salvărilor răsturnat

în holul cinematografului Lumina,

în însângerata iarnă când ne-a crescut brusc

adrenalina şi la Spitalul judeţean

s-a tras, într-un cetăţean.

Eu, sub masă la etajul patru,

îmi feream oasele de glonţul

ce mă putea atinge prin geam.

M-am războit cu o caracatiţă,

jucându-mă cu focul.

Braţele-i întinse prin tavan şi pereţii de zid

au rupt vălul albastru.

Aveam prieteni fete, băieţi,

împleteam cuvinte din ţipirig.

Nu eram ca acum un sihastru insipid!

Delimitând locul cu sârmă ghimpată,

caracatiţa m-a împroşcat cu cerneală

şi frig.

Am văzut atunci

pădurea scufundată.

Tablete

                                      Breaking News. 05.01.2012/

Un băiat din Indonezia

riscă cinci ani de închisoare

dupa ce ar fi furat pantofii

 unui poliţist. HotNews.ro.

Avion cu motor

          Coexistă paşnic în mine, două lumi. Nu vestul şi estul, nici lumea- lume şi a doua sau a treia lume, nici lumea reală şi lumea din vis, n-aţi ghicit!... N-are treabă nici cu lumea literaturii deşi, rostirea în versuri, uneori ar putea genera oarece confuzii. E lumea văzută de ITI, specială, dar nu opusă. Cumva geamănă cu lumea celorlalţi.

Cu ochii în sus pe izlaz, urmărind pasărea de oţel ce mă străfulgera pănă-n adâncurile fiinţei mele, alergam manifestându-mi spontan ruga fierbinte în cuvintele acelea descoperite la partenerii de joacă mai mari, văr’miu Cornel şi Lucica, păzind împreună caprele, neînţelegând pe moment de ce ei alergau în direcţia opusă, pierzându-se în tufişuri:

 „Avion cu motor, ia-mă şi pe mine-n zbor!”.

Şi nu mă lua! Nu ţinea cont de dorinţa mea. Curând apăreau din pădure cei doi, strălucind. Susţineau că zburaseră deja un tur. Povesteau cum toate ceasurile într-un anumit moment înţepeniseră în carlingă, noroc că pilotul nu şi-a pierdut firea.

Uimirea mea tâmpă se oglindea neîncrezătoare în ochii Lucicăi, eram prea mic pentru argumente.