mai întîi au prins mișcare de rotație: mama în zîmbetul tatei
în care mă recunoșteam ușor vinovat, copilăria cu juliturile
de la fotbal sau căzutul de pe bicicletă. apoi una cîte una cărțile
geostaționare într-o bibliotecă de provincie și mai tîrziu celelalte
din camera mea. și se roteau cerul cu tot cu păsări călătoare
și cuiburile de sub streașina bunicilor, dealurile cu burți verzi
privind bolta mișcătoare. și cum se mai învîrteau toate în fața
ochilor mei cum se adînceau ca albia unui torent obrazic și
năvăleau în privire asemenea unor cete de vite înnebunite.
și o amețeală binefăcătoare mă cuprindea mai întîi din picioare,
pe după mijloc, îmi gîdila pieptul și se rostogolea grea ca un bolovan
în gît. și atunci am știut că mi-a sosit timpul, am știut că nu mai e
mult. m-am pregătit ca o mamă, am cumpărat scutece albe de hîrtie
am cumpărat sticluțe cu lapte albastru și rezerve, am luat hăinuțe
din cele mai calde mîngîieri. și cînd cerul nu s-a mai mișcat,
cînd păsările nu s-au mai mișcat, cînd coroanele verzi ale copacilor
nu s-au mai clintit, cînd rănile vechi ale copilăriei s-au vindecat
cînd uitătura galeșă a mamei a ajuns o mică încruntare și cenușa
tatei a hrănit un tei ce-ademenea cu mirosul lui milioane
de albine, am știut că mi-a venit vremea. o, cum îmi simțeam trupul
vibrînd, mîngîindu-mă nevăzut ca o fecioară născătoare,
cum îmi atingeam pielea cu grație și-o nerușinare aleasă!
cum eram un bărbat îmbrăcat în trupul iubitei, cum eram un
zeu atotputernic dezbrăcat pe dinafară și înlăuntru de toate cele alese!
și cum simțeam bolovanul din gît pulsînd, pulsînd, mai puternic
și mai puternic și dintr-o dată am deschis gura iar din mine a început
să alunece trupul viguros, trupul aproape roz dar
făcut din toate culorile pămîntului, trupul perfect al cuvîntului
prunc. o, și cum primul lui plînset a făcut să amuțească brusc
plînsul întregii omeniri!