Nu aruncaţi cu pietre...
Aşa simplu cum mi-ai redat, un zâmbet
mi-ai adus printre vitraliile reflectate-n gânduri,
fotografii şi aburii acestei zile.
Ştiu, melancolia ne însoţeşte
în paralela timpului ce trece,
dar să simţim doar clipa bucuriei!
Noi, două mirate aripi, în întuneric
căutăm răspunsuri prin atingerea aerului -
eideza obsesiei ce trece printre noi,
ne recunoaştem dorinţa zborului spre lumină.
Din peştera ideilor
căutăm adevărul,
din parfumul atingerii
respirăm privirea gândului,
dincolo de reflexia
intersecţiei unei timide raze
ce străbate răceala metalică a cuielor presărate în cale,
vântul ne-adie vag sunetul mării,
Aşa cum ai intuit, am fugit spre Helios...
O gutuie e ca o lumină în fereastra timpului!
Unde este oglinda? Unde să te privesc pentru a mă zări?
Când te voi privi cu adevărat?
Nu aruncaţi cu pietre, oricând puteţi arunca o poveste,
poate fi chiar povestea ta, poate un alt timp sau cine ştie?!
Irina Lucia Mihalca
-->