Rugă
Chip de lună visător,
Ce-mi sădeşti în suflet dor,
Fă-mă fluture in zbor,
Să-mi duc dorul mai uşor.
Fir de vânt mângâietor,
Poartă-mă într-un locşor,
Unde-i soare si câmpie
Fă din mine-o poezie.
Verde,verde fir de pin,
Nu-mi da amar şi suspin,
Fă-mă brad ,fă-mă copac,
Să trăiesc şi peste veac.
Fir de apa curgator,
Prefa-ma-n rece izvor,
Sa sting dor,sa sting oftat
Si sa uit ce-a fost odat'.
Fir de viaţă necurmat,
Fă, să nu mor niciodat',
Fă din mine-o rugăciune,
Şi aruncă-mă în lume.
SPATIU....
Cu mintea pot cuprinde un SPATIU infinit,
Spre patru zări albastre, sau urc spre zenit.
Gândul meu străbate prin SPATII abisale,
Cu umbre si lumini,unduind, domoale.
Sărutul de adio,în SPATIU mai plutea...
L-am prins,unde să-l pun?E strâns în palma mea,
Rămâne dorul,mă gândeam,să-l ţin în sufleţel,
Da-i SPATIU vid,l-aş sufoca şi rămân fără el.
În gând să -l pun?Nu-i SPATIU, printre gânduri,
Doar într-o poezie, în vers pe rânduri.
Pe-o melodie!..Am găsit,l-aşez pe-un portativ,
Cu note colorate ca şi un rogvaiv.
Aşezate pe linii,pe SPATII,în mi bemol
Şi pentru siguranţă,-l încui cu cheia sol.
De vrei s-o cauti,o vei gasi in SPATIUL meu,
Ca pe o amuleta, o voi pastra mereu..
Eu,pianul si-o romanta
Nu te chem,tacuta-ncerc,
Sa m-opresc,nauc-alerg,
Ma-nvartesc singura-n cerc,
Chipul tau nu pot sa-l sterg.
E in suflet ,e in gand,
In rasarit si-n apus,
Amintirile..pe rand,
Au.. cate ceva de spus.
Banca,rosul trandafir,
Parcul, cu miros de tei,
Darul,inel cu safir,
Noi,de mana pe alei.
Balul,valsul vienez,
Rochia de voal,cu trena
Si costumul ..ecosez,
Recuzita?Doar o scena?
Imbratisari in extaz,
Furati de vraja marii,
Barca dusa de-un talaz
Efemer vis...dat uitarii?
Eu,pianul si-o romanta,
Cant c-un efort de vointa
Scrisa-i.. in prima vacanta
Cand, tu imi jurai ..credinta.
VIATA
Cărare întortocheată,
Dificil de străbătut
Şi deschisă şi blocată
Sacrificii de făcut.
O potecă şerpuită
Cu movile şi hârtoape
De jivine străjuită
Aşteptând să te îngroape.
Şi desiş şi luminiş
Să ocoleşti.. nu poţi
Doar de iei totul pieptiş
La capăt poţi s-o scoţi.
Când crezi că vârfu-i atins
Începe alunecarea
Iar când crezi că ai învins
Primeşti încătuşarea.
Şi Fortuna drămuieşte
E argint viu norocul
Măsluieşte,păcăleşte
Soarta-şi face jocul.
Asta-i viaţa, doar o luptă
Să ne luptăm atunci!
Pe cărarea cea abruptă
În genunchi,în brânci...
Am ştiut
Am ştiut,că eşti copac,
Braţe crengi ,ce mă cuprind,
Frunze ruginii,ce tac,
Rădăcini care se-ntind.
Am ştiut ,că eşti o boare
Peste faţa mea,arzândă,
Un suspin,o sărutare
Peste gura mea flămândă.
Am ştiut,că eşti izvorul,
Luminişul ,din vâlcea,
Ploaia ce scutură norul,
Cerul luminat de-o stea.
Am ştiut ,că o să vii
Într-o toamnă cenuşie,
C-o să te aştept în vii
Să-ţi fiu frunză ruginie.
Şi-ai venit!Eşti vers curat,
Tu mi-ai dăruit magia,
Rămân veşnic devotat
DOAMNEI mele,POEZIA.
-->