De mult prea plin de flori      

Te ademenesc culori.     

Şi vrei să prinzi din gând    

 Visarea-ţi, rând pe rând,

 pe clape de pian, trezindu-te acum,   

 un dor nebun!

Priveşti cu ochii umezi,   

 Găndeşti şi vrei ce vezi, 

 Asculti cu nerăbdare     

Şi alte gânduri care,

 pe clape de pian, trezesc si ele-acum    

 un dor nebun!

 Ridici privirea -ţi caldă,   

Şi vrei s-alergi, să-ţi cadă 

 Doar flori prin gând şi iară,   

Să înţelegi cum zboară

 pe calpe de pian, privindu-te acum,   

de dor, un dor  nebun.

Mi-e dor ca linistea sa danseze-noapte, 

Mi-e dor sa-i am caldura cand ma-mbraca 

Doar ploi de ganduri ce ma seaca 

Din dor de timp prezent, uitat insa departe!.

 Mie dor, in contra-timp, sa-ncep ca sa alerg, 

S-adun secundele de timp ramas inert, 

Sa le trezesc la timpul meu Prezent, 

Sa-nvente apoi sa rada, cu ele sa ma-ntrec  

Prin dimineti de vara, frumoasa, mereu noua, 

Prin iarba de padure cu ramuri stand plecate,  

Prin visele prezente, de Viitor brodate, 

Lasandu-ma curtata de linistea din roua.