DUPĂ-ATÂTA...

După-atâta cald și soare,
norii iar s-au răsculat,
au pornit cu mic cu mare,
soarele au sechestrat.

Sufocat, ca-ntr-o-nchisoare,
astrul s-a-nnegrit la față;
neputând să se strecoare,
s-a trezit că-i sloi de gheață.

Norii și-au golit burduful,
apoi grabnic s-au pliat,
ploaia-a temperat zăduful,
cerul iar s-a luminat.

Dar scăpat din fortăreață,
din nou, razele-a-mpânzit;
bucuroase, sub mustață,
cinci hortensii i-au zâmbit.

2 August 2018 - MIT

ULTIMA SECUNDĂ

Luna și-a suflecat, 
din nou, razele 
și la malaxorul nopții,
cu brațe din frig,
frământă întunericul
orb, lipicios, perfid.
Chiar dacă, în
candelabrul ceresc,
rând pe rând, se mai
aprinde câte o stea,
doar lumina amintirii
pătrunde pe scara
timpului... descântă
întunericul depărtării.
Înfumurat dar galant,
frigul își plimbă 
palele înghețate
peste trupul meu,
îmi cuprinde umerii
sălbăticiți într-o pânză
din aer condensat
ce umezește vatra
unui gând clandestin,
unde focul arde mocnit.
Pe bolta visului răsare
steaua sufletului, iar
sub fascicolul luminos
zăresc treptele, acelei zile,
când ultima secundă
ți-am dăruit-o ca veșnicie!

9 Martie 2018 - MIT

NINSOARE ALFABET

Pereții nopților sunt tapetați
cu insomnii, fantasme purtând
giulgiul brodat cu fir de tăcere
aurită și festonat cu-nțelepciune,
căci timpul trece, dar nu iartă.
Singurătatea, o noapte polară,
s-a călugărit sub veșmânt alb,
doar aurora boreală strălucește
spectaculos, pe cerul nocturn, 
luminând întinderea așteptărilor.
Totuși, singurătatea are ceva sfânt,
mă-mpresoară cu vocea divinității,
nu mai simt frigul ținuturilor polare,
chiar dacă viscolu-mprăștie zăpada
peste mugurii întregului alfabet...
Din acea iarnă mă ninge cu emoții,
de jos în sus, și se așterne poezie!

8 Ianuarie 2018 - MIT

LANSARE DE CARTE

Cu deoasebită bucurie și plăcere vă invit ca împreună cu doamna editor, Rodica Elena Lupu și invitații speciali, într-un cadru liric, să refacem PERIPLUL UNUI DESTIN - volum de poezii. Detaliile despre acest eveniment se găsesc pe afiș. Vă aștept cu mare drag!

FLORILE DE IASOMIE

Mulți ani s-au depănat, din sculul vieții,
Dar amintirea iasomiei încet m-a urmat,
Regăsesc florile din grădina de la drum,
Ce leagănul copilăriei mi-au parfumat.

Miresmele de iasomie le port în suflet,
Alături de multe amintiri care zâmbesc,
Timpul le-a brodat cu fir de-nțelepciune,
Iar când nostalgia strânge, le întâlnesc.

La tâmple, demult sunt flori de iasomie
Și în flaconul vieții parfumu-i provocare,
Miresmele copilariei, iarăși, au scurmat,
Doar că timpului i-am declarat împăcare.

Amintirile se rostogolesc, rând pe rând,
Dar cu ochii minții scena am reconstruit,
Când, învățătoarei, pentru premiul întâi,
Un buchet suav de iasomie i-am dăruit.

2 Mai 2018 - MIT

ZIDIREA PRIN CUVÂNT

Maria-Ileana Tănase, poetă de o sensibilitate cuceritoare, îndrăgostită de frumosul acestei lumi, reușește prin creațiile sale să se înalțe, pe calea adevăratei arte. Tot ceea ce scrie apare firesc, purtând amprenta lucidității sale. Volumul Mariei-Ileana Tănase, „PERIPLUL UNUI DESTIN”, stă sub semnul timpului și al tradiției ancestrale. Este a cincea din cărțile ei, o treaptă în plus, ridicată de ea, spre desăvârșire. Dintre poeziile incluse în carte, ,,Poem de iubire” este o creație reprezentativă și chiar deschide volumul, făcând trimitere la cuvintele lui Eminescu, aflate în motto: ,,Am înțeles că un om poate avea totul, neavând nimic și nimic, având totul”. Nu întâmplător, talentul său a crescut, s-a definit la început, sub influența marelui poet. Pornind de la filosofia eminesciană, poeta găsește în iubire reazemul depășirii situațiilor critice ale vieții. Dar, în timp, talentul ei poetic se conturează vizibil, viguros, mergând pe un drum propriu, cel al marii arte. Amintirea rămâne unul din motivele predilecte ale volumului. Revenirea la timpul fericirii, devine reîntoarcerea spre paradisul pierdut al dragostei. Lacrimile sunt perlele sufletului. ,,Odă”, de Mihai Eminescu este piatră de căpătâi. Opera eminesciană este grea de simboluri, iar versul final al poeziei ,,Poem de iubire” este în mod firesc, primul stih al ,,Odei - în metru antic”: nu credeam să învăț a muri vreodată”. ,,Periplul unui destin” este poezia care dă titlul volumului. Autoarea se simte predestinată și credem că este deja o scriitoare de valoare, a cărei operă va înfrunta timpul. Ideea de destin devine dominantă. ,,Drumul hărăzit”, ,,steaua călăuză” pătrunde cu ,,lumina-i divină”: ,,sufletul neostoit / și lumina a hrănit poemele - flori, pe-a vieții colină”. Sunt doar câteva dintre ideile poeziei, ce poartă același titlu, ca și admirabilul volum. Toate anotimpurile sunt trecute în revistă, în versuri de mare expresivitate, fiecare cu farmecul său firesc. Culori strălucitoare, filosofie adâncă, îmbogățesc lirica poetei, care vede în timp un prieten. Maria-Ileana Tănase, îndrăgostită de frumosul, ce îmbogățește universul, pictează în cuvinte și toate culorile curcubeului se răsfață simbolic, în versurile sale. ,,Pânză rogvaiv” este o astfel de creație. Dintre toate anotimpurile, are preferință pentru toamnă și nu întâmplător, ci fiindcă talentata poetă vede în cromatica autumnală tot ce este mai luminos (,,Toamna prefață”). Toamna este deci anotimpul bogăției spirituale. Cuvintele au, mânuite de ea, valoare magică, mustind de frumusețe și sensuri adânci: ,,S-a șters avatarul cuvintelor fără chenar” (,,Aripi din gânduri”). Poeta este îndrăgostită de muzică, de aici armonia versurilor, scrise cu destulă ușurință, cu un ritm interior, ca o melodie de harpă, lăută sau vioară. Sonată sau vals, muzica poeziei sale devine armonia sufletului însetat de frumos. Marea, cu puterea ei magică, se alătură tumultului sufletesc, furtunilor vieții: ,,Marea de tăceri frământă sonate de vers, / când sufletul tulburat e prins de vârtejuri, / iar lacrimile, ploile sufletului, ca un revers, / înfățișează marea tăcerii, prinsă-n talazuri.”(,,Ploile sufletului”...). Luna este poate motivul cel mai des întâlnit al liricii sale. Orice este legat de lună (echinocțiu, solstițiu, eclipse), devine pretext literar de meditație, de zbucium lăuntric sau de calm, de liniște, de introspecție. (,,Luna nouă în Vărsător”, ,,Luna și ora legală”, ,,Super – Luna”, ,,Luna Afrodită”, ,,Luna plină cu Mărțișor”, ,,Condorul și luna”, ,,Luceafărul și luna”, spre a da doar câteva exemple.) Poetă a lunii, Maria-Ileana Tănase, se învăluie în misterul iluziilor, creând imagini nepieritoare. Creațiile de dragoste ocupă un loc defel neglijabil în lirica talentatei poete. Întoarcerea spre o dragoste păstrată în amintire, căutarea chipului ființei iubite, în vis, chemările romantice, sunt destul de des întâlnite, în actualul volum, în poezia ,,Sărută-mi...”. O iubire adâncă, pasională, împletind realitatea cu visul. Este atâta lumină și gingășie în ele... Creațiile Mariei-Ileana Tănase au stihurile grupate în strofe catrene, de obicei. În prezentul volum sunt însă și poezii cu formă fixă: ,,Sonetul unui gând”, ,,Rondelul rozei din soartă”, gazelul ,,Frunză MIT”, care dau măsura talentului său artistic. Măiestria mânuirii versului, în aceste creații cu formă fixă sunt dovada unui talent ce nu mai are nevoie de nicio confirmare. Cu ocazia zilei sale de naștere, am scris o poezie, pe care i-am dedicat-o și în care am evidențiat ceea ce este atât de deosebit, de suav și armonios, în creațiile sale, marcate de un talent nepieritor, ce va înfrunta dintele vremii.

MARIEI (MIT) 
de Angela Irina Ghintuială

Poeziei tale nu-i lipsește nimic: 
ea are liniștea nesfârșirii albastre 
sau tumultul valurilor mării.
În ea arde flacăra iubirii de oameni
și a lui Dumnezeu. 
În versul tău Luna își scrie durerea,
în fiecare noapte, 
aducând magie întunericului. 
Și fiecărei luni din calendar
i-ai scris povestea 
și soarelui și stelelor și zorilor. 
În poezia ta este credință 
și destin. 
O șoaptă de sus îți spune
și tu scrii, cu sufletul deschis, 
dincolo de timp...

Mulţumesc poetei pentru onoarea pe care mi-a făcut-o, de a-mi încredinţa sarcina de a scrie prefaţa admirabilului volum, „PERIPLUL UNUI DESTIN” şi îi urez să publice cât mai multe volume.

Angela Irina Ghintuială

TOCCATA

Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină
Și-n pași de horă s-au încins pe cer,
Tunetele-n rafale parcă-s strigături,
Iar ploaia se destramă ca un lăicer.

Picurii înnoadă cerul cu pământul,
Umezeala pătrunde până și-n vers,
Scamele din hârtie îmbracă penița,
Iar rimele jilăvite se așează invers.

Vaporii-nmoaie, chiar foaia de hârtie
Poemu-i în pericol, de-a fi suprimat,
Dar prins în rama unei licențe poetice,
Va respira, din nou, făr' a fi deformat.

Norii și-au pus, iar jupe cu crinolină,
Curând fulgerul va dezlănțui toccata,
Picurii pătrund printre versuri și rimă,
Doar că poemul și-a înnodat cravata.

10 Mai 2018 - MIT

,,Dans în ploaie'' - artist Rauf Dzhanibekov

,,PERIPLUL UNUI DESTIN'' ce și-a găsit odihna prin cuvântul care zidește, dincolo de timp, într-o tăcere luminată de aura îngerilor și acompaniată de zefirul vântului, ploile neputințelor, durerea pietrelor, simfonia miresmelor, zâmbetul Soarelui încins de curcubeu... Dar toate în complicitate cu lampadarul celest, Luna, și prinse între scoarțe de carte pecetluite cu un titlu pe care-l păstrez de mult timp în sipetul din suflet. Un volum de versuri ce are un motto de Mihai Eminescu și prefața semnată de poeta Angela Irina Ghintuială. Cartea a apărut la Editura ANAMAROL, București și aduc deosebite mulțumiri doamnei editor, Rodica Elena Lupu, pentru implicare și colaborare!

SUAVE MINUNI ÎNMIRESMATE

Ieri, am trăit o emoție specială, una dintre poeziile mele a inspirat titlul antologiei: ,,SUAVE MINUNI ÎNMIRESMATE'' ce-a apărut la editura Napoca Nova, sub egida Ligii Scriitorilor din România. Lansarea Antologiei a avut loc, tot ieri, de la orele 17 la Cercul Militar din Cluj, în Sala Oglinzilor. Grandioasă și frumoasă, Antologia literar-artistică-umoristică se apropie de 650 de pagini și cuprinde pe lângă poezie și proză, lucrări ale artiștilor plastici și umoriști. Poezia ,,VIORELE'' a fost muză pentru titlul ineditei Antologii, ce dincolo de calitate și  numărul de pagini, sfidează prin preț!

VIORELE


Viorea, gingaşă floare, ce răsări, de sub zăpezi,
când natura se trezeşte, pe noi desprimăvărezi,
împânzeşti văi şi coline în culoare-ţi violet
şi-n nuanţe lila-sidefate, pânza de pe şevalet.

Delicate şi suave sunt minuni înmiresmate,
ce-ncolţesc în primăvară, de sub frunzele uscate;
le-adunam în buchetele, presărând şi ghiocei,
iar pe cele mov-albastre le prindeam ca pe cercei.

Am cules, chiar viorele pentru mama de 8 Martie,
iar apoi cu dibăcie, le croiam o fustiţă de hârtie,
amintire ce răsfaţă, din albumul vieţii mele,
şi înveşmântată-n voal, parfumat cu viorele.

Mi-amintesc cu nostalgie de acele vremi apuse,
când paşii-mi hălăduiau, ca şi gânduri nesupuse;
viorele, flori gingaşe, din copilăria mea,
chiar şi azi emoţia-i vie, când văd floarea viorea.

Mesageri-ai primăverii, alături de ghiocei,
le strângeam în bucheţele... n-am uitat de obicei;
eram doar, o copiliţă, în sătucul de departe
şi-a rămas o amintire, ce o port ca semn de carte.

27 Aprilie 2015

CUVÂNTUL ZBOR ȘI IZVOR
( Amfibrah)

Cu aripi din vers
zbor prin univers,
aripile-ntinse, evantai, fâlfâie cu frenezie
și chiar de-i divers,
noul meu demers,
cuvintele mai fac pantomimă, prin poezie.

În deplină libertate,
cuvintele-s purtate
pe aripi din vers înmugurite-n sufletul-poet,
ce emană noutate,
dar și sensibilitate,
iar pe foaia de hârtie se erijează-n interpret.

Dincolo de tăcere,
dor și mângâiere;
cuvântu-i zid de cetate, cu litere la temelie,
putere, chiar avere
și nici nu mai piere, 
lumina-făclie ce răzbate, dintre file de biblie.

Prețuiesc cuvântul,
ce îmi este cântul,
tămăduitor izvor ce vine din străfundul ființei
și când știe sfântul, 
îmi va fi mormântul,
criptă zidită, din versuri, sub biserica credinței.

10 Ianuarie 2018 - MIT

PLUMBUL CU CARATE

Poetule trist... privește-ți orașul,
ce te respiră duios, la tot pasul,
pe străzi, geme versul, ca șoapte,
și ,,ecou de romanță'' în noapte.

Privește, botezul primăverii, Poete,
iarba a-ncolțit, până și-n ghete,
pe cer, ici colo, câte un nor violet
survolează urbea renumită, prin poet.

Poetule trist... dezbracă melancolia,
ridică privirea, adulmecă magnolia!
florile albe ți-au înrămat bronzul,
iar obrajilor le-au împrumutat rozul.

Privește-ți orașul cu siluete, Poete,
i-ai devenit simbol, chiar pecete,
plumbul înnobilat, cu multe carate,
și-n balanța Literaturii, eternitate.

11 Aprilie 2018 - MIT
( O imagine muză )

DOAMNA ALBASTRĂ

E ultima zi din martie și Luna Plină,
luna-ceasta, s-a-mplinit de două ori,
iar Doamna nopții se simte o regină
în rochia-i de satin albastru cu flori.

Va fi iarăși banchet în lumea celestă,
candelabrul stelar luminează fabulos,
Luna va sosi, în Carul-Mare, la festă,
iar întreaga planetă-i aduce prinos. 

Doamna Albastră plutește pe boltă
în unduiri marine și-o aură de mister,
un fenomen ce pare a fi chiar revoltă,
însă efectele se resimt pret-á-porter.

După petrecerea celestă va părăsi
semnul care i-a schimbat înfățișarea,
dar colindă și-n ani Luna se va regăsi
în rochia ce i-a conturat sărbătoarea.

31 Martie 2018 - MIT

CAPRICIILE IERNII

Strănută chiar și gândul de-atâta iarnă,
dar noroc că, dimineața, face aerosoli 
peste o ceșcă cu ceai verde, parfumat,
un energizant ce-l ține departe de boli.

Iarna s-a întors pe domeniul primăverii
căci anotimpurile nu mai cunosc hotarul,
doar în calendar sunt precis delimitate,
iar timpul-cadastru le trasează culoarul.

Zilele-s prinse-n buchețele numite-luni,
flori ce înmiresmează fiecare anotimp,
dar iarna se răzbună pe una din surori
și imortele de gheață presară pe câmp.

Capriciile iernii s-au simțit în primăvară,
zăpezile au înveșmântat întreaga natură,
echinocțiu-i întâmpinat cu flori de gheață,
iar hachițele hibernale prefăcute scriitură.

21 Martie 2018 - MIT

TAINICĂ ARVUNĂ

Deseori, gândul ia conturul pașilor tăi
și-n atingeri suave rătăcim împreună,
emoțiile se topesc sub ale inimii bătăi,
apoi gândul primește tainică arvună.

Rătăcim prin gânduri fără de oprelișți,
foșniri mătăsoase ca pânza de catarg,
gândul ne apropie, dar suntem realișți
când valurile de frustrare ne țin în larg.

Dorințele ascunse le depănăm tăceri,
înnodate-n tainică arvună, făr' de altar,
știu că nu renunți gândului să mă ceri,
am rămas cadoul din al timpului sertar.

Suspină tăcerile, presărate prin cuvinte,
chiar dacă, pe alocuri... respiră fericire,
sunt singura dovadă că ne ținem minte,
căci sufletul ne este filon plin de iubire.

5 Martie 2018 - MIT

TEMPLUL POEZIEI

Aceles-s răstignite pe ceasul durerii,
iar timpul a măcinat secunde uscate
și sunt aproape plini sacii depărtării,
cusuți la gură cu fire de dor înfocate.

Pe cadran o duzină de numere triste, 
ce lăcrimează-n diminețile flămânde,
chiar dacă speranțele au ajuns fixiste,
gândurile îmi sunt rebele, dar blânde.

Dincolo de gânduri, o durere plăcută,
acele răstignite se vor mișca într-o zi;
sub pleoape-ntrezăresc viața trecută,
când nu știiam ce soarta-mi va hărăzi.

Viața mi-a ursit pașii, cu pașapoarte,
doar gândurile mi s-au metamorfozat, 
le-am presărat printre filele de carte,
iar în Templul Poeziei le-am botezat.

19 Ianuarie 2018 - MIT

DESCÂNTECUL LUNII

O altă noapte se destramă prin zori,
iar Luna-și dezbracă mantia de raze,
lumina revarsă un spectru de culori,
peste geamul iernii-mpânzit de roze.

Iarna nu se lasă nicicum îmblânzită,
își cerne podoaba-n cetăți de argint,
Luna va descânta planeta-nzăpezită,
iar razele o vor îmbrățișa ca un alint.

Anotimpul hibernal o dalbă fortăreață,
pe care noaptea Luna face escapadă,
mireasă cu voal și beteală de gheață,
la nunta naturii cu oameni de zăpadă.

La noapte Luna, din nou, se va-nfățișa, 
să descânte planeta mușcată de-ngheț,
prin mănunchiul de raze o va îmbrățișa 
și va topi ghețarii preschimbați-n podeț.

31 Ianuarie 2018 - MIT