METAMORFOZA

   Mi-a tremurat o frunză!

   Am încălzit-o cu inima.

    Apoi alta și alta…

   Mi-a desfrunzit un copac!

   Cu ochii, l-am înverzit!

   Apoi, încă unul și încă unul…

   Mi-a apărut un cearcăn vinețiu de cocori

   L-am netezit cu albastru pastelat.

   Pană mi-au poposit in păr fluturi argintii

   Bine-ai venit Toamna mea!

TOAMNA

O frunză se leagănă leneș, șovăitoare, dintr-o parte în alta

Şi-a pus veșmânt auriu de gală,”eleganta

Şi foșnește ușor către ale ei surate

Iși șoptește povestea de-o vară,

Despre copacul ei vrajit

Ce-acum plânge cu lacrimi ruginii,

Răvășit și desfrunzit

Despre mângâieri de privighetori și veverițe jucăușe.

Povestea ei de iubire cu vântul năvalnic,

Cu fior de zefir și mângâieri-adieri.

Se face frig în inimi și-n iubiri

Din cețuri călătoare și din gânduri hibernale

Mă arde dor de soare

Si mă rog la tine Toamnă,

Să-mi lași inima de copil și sufletul candid

Şi-ți promit să-ți las și eu

Frunze ruginii între pagini de carte

Ce se odihnește lângă șemineu