îți voi răpi iubito murgul
păzește-l bine căci la noapte voi ascunde
și frâul și șaua și dragostea ta
îți voi răpi iubito murgul ce tropăie-n inima mea
îți voi răpi iubito drumul
păzește-l bine căci nu vei mai pleca
și minutarul și secundarul vor ceda
îți voi răpi iubito orologiul ce vremuiește depărtarea grea
îți voi răpi iubito … lacrima
își plânge el iubita în miez de noapte
și visele-și alungă tot atuncea
pe țărmul existenței sale
nu-i nici curmal nici palmier nici umbră
lumina lunii îl învăluie în miez de noapte
din toate părțile ca o metaforă adâncă
deschise-s porțile el stă în prag
și nici nu intră nici nu se-ntoarce nici nu cântă
se acoperă cu pagini în miez de noapte
și tremură un demon e pe cale să-l ajungă
așterne tușul el întoarce foaia
și scrie și se-nvârte și nu uită
patru gheișe asasin bilingve se scaldă
patru soldați mortal jinduind privesc
patru arme stau strălucind grele pe umăr
și cad ascunse în iarbă
patru gânduri am pentru tine
și nu pot să ți le destăinui
pentru că nu te găsesc
tu nici nu știi cât plouă afară
se-ndeasă apa în pământ
melcii simțind răcoarea
se cațără timid pe picături
sau sunt purtați de vânt
nu-i nici o lună nici o stea
ca să răzbată prin cascadă
iubirile se-neacă
iar nouă
ne-au apărut deodată branhii
și dăm încet din coadă
iubito au început peștii să cânte
acolo în acvariul nostru e un adevărat concert
în cazna nopții licărul din pietre
se simte pustiit dar inocent
tavanul camerei se tot învârte
și îți jur iubito doar picături de rouă au crăpat
și au eliberat din miez cohorte
de ginni pentru-mpărat
și în copaci stau agățate dive pe alese
ce te îmbie să le atingi
buricul legătura cu palatul s-o învingi
încinse sunt și reculese
de parcă-ar fi în mănăstire pentru maici
iubito au început oameni să doneze sânge
ca să-l arunce pe asfalt
probabil se așteaptă să răsară
coloane vertebrale drepte
nu cocârjate de neant
iubito în lumea asta-i un război continuu
ce macină ce soarbe ce momește
dar iată mai apare câte unul
nevăzut
ce visul îl prinde și îl cuibărește
sămânța de cafea s-a desfăcut direct în floare
nu-i trebuie rădăcini ci doar petale
să absoarbă cuvintele cu amănuntul
să mute stelele de pe pavaj
în înaltul și neprihănitul încă cer
boabele de porumb s-au împrăștiat
discret pe masa rotundă din lemn de fecioară
mii de constelații s-au năruit direct în cămară
ghiocul ne ajută să calculăm
câte neveste au obosit și cer pauză de o țigară
câte păduri s-au prăvălit
peste cursul domol al râului în nenumita vară
câte averi s-au risipit în ocean
câți zei și-au tras un glonț în cap
pentru câte iubite i-au părăsit
și divanul câte singurătăți a suportat
în bolul cristalin el te-a zărit
înnodai melcii în spirală
și din firele de nisip roșu curgeau
cărți vechi soioase
cu o unică poveste dramatică sentimentală
vei auzi frunzele roși cum cad
și nici măcar nu vei spune adio
iubito noaptea trece și un fad
gust rămâne când vrei să trăiești doar cu bio
poteca e atât de îngustă
aproape că nu se mai vede
iubito dacă vrei să te întorci o lăcustă
își va turna ulei pe aripi pentru a crede
zborul din inimă e mai ușor
când lași deschisă ușa vântului de toamnă
atunci vei auzii și în dormitor
frunzele roși cum se răstoarnă
mi-am înfipt adânc în pământ toiagul
să-mi fie sprijin unic
după ce am dat roată pe cer
și stelele toate deodată m-au luminat
și-am așteptat
o bufniță în zbor tăcut
purta în gheare un șoarece pierdut
degeaba am dorit să-mi cânte-n glas ascuns
și să destrame vrăjite falduri … ea a tăcut
și-am așteptat
un carnaval s-a încins în jur
cu măști și clovni și zâmbete pierdute
un corb stătea în vârful cortului năuc
el a tăcut
și-am așteptat
o geană de lumină s-a ivit
era un soare blând
pe un cer spuzit
și era bine mi-am zis
dar a tăcut
și-am așteptat
și picături de rouă s-au evaporat
un abur dens m-a înconjurat
o adiere a trecut
lumina amiezii n-a tăcut
zgomote multe sau încins
de lănci și scuturi săbii mici
multe dureri sau înălțat
și pacea lină s-a lăsat
și-am așteptat
un vultur gând în joaca lui
să prindă un porumbel speriat a vrut
l-a doborât și l-a iertat
nu știe nimeni ce s-a mai întâmplat
un zeu cât timpul de bătrân
întoarce file neîncetat
file de bronz adevărat
și-am așteptat
firele albe n-au picat
și fața nu s-a îndoliat
o pană ascuțită m-a atins
și viitorul m-a ajuns
și dintr-o dată iată
n-am mai așteptat ….
-->