Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

24. (poezie)

Portativul iubirii

Ascult iar simfonia inocentă a notelor,

Topesc cuvintele in adâncul sufletului, 

Seara se așterne pe portativul timpului, 

Uit deseori de timp, de trecerea zilelor. 

Am zeci de gânduri adunate pe portativ, 

Sunetul mă poartă mereu printre culori,

Ecourile de pian ne dăruiesc multe flori, 

Ascult, lăcrimez deseori fără un motiv. 

Notele știu bine când sunt mai veselă, 

Muzica topește tristețea din multe inimi, 

Gonește din suflet cascada de lacrimi, 

Sufletul meu mai cântă și sub umbrelă. 

Povești scrise câteodată pe un portativ, 

Ascult cu drag deseori o romanță veche, 

Îmi place mult a stelelor liniștită veghe, 

Poate câteodată mai plâng fără un motiv. 

Simfonia cerului dăinuiește în eternitate, 

Înmiresmează multe vise demult stinse, 

Notele pe portativ de iubire sunt atinse, 

Multe cuvinte sunt de noi deseori uitate. 

Ecouri de pian pe note frumos colorate, 

Trăiesc doar și simfonia sufletului meu, 

Muzica ne răscolește sufletele mereu, 

Renasc pe portativ iar cuvintele uitate. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

23. (poezie)

Clepsidra vieții

În clepsidra vieții plină de amintiri, 

Trec pe cerul nostru mai multe oștiri,

În visul meu numai tu iar călătorești 

Și in sufletul fericit deseori te oprești. 

Și pe cerul nopții se adună mulți nori, 

Ascultăm fericiți noi ale vântului viori, 

Mi-ai dăruit tu deseori și o mică stea, 

Era altă noapte senină  și de catifea.

In clepsidra mea cu amintiri tu ești, 

Am trăit amândoi frumoase povești, 

Tu mi-ai inflorit mereu copacul vieții 

Și ai topit bine din inimă urmele gheții. 

În inimă o amintire dragă este cioplită, 

De zâmbetul tău sunt în viață învelită, 

Am mai ajuns câteodată într-o răscruce, 

În clepsidra vieții pasul liniștit iar trece.

Urc pe drumul vieții treaptă cu treaptă, 

Pe cer pe noi steaua ne mai așteaptă,

Prin clepsidra vieții pașii liniștiți merg, 

Din gânduri lacrimile obosite le șterg. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

22. (poezie)

Toamna noastră

Învăț să pășesc ușor printre frunze. 

Nu vreau să le mai supăr sunt treze,

Aburii dimineții mă ating blând și lin, 

Beau un pahar de nectar gustos, plin. 

Fur și mai multe picături din curcubeu, 

Deseori le-am colorat frumos tu și eu, 

Călcăm bucuroși pe culorile cărămizii, 

Îmi spui mereu te rog iar să nu întârzii. 

E octombrie, luna noastră de toamnă, 

Cerul mulți picuri cu putere mai toarnă, 

O frunză se-ntoarce în zbor, un fluture, 

Se joacă cu el și nu vrea să îl supere. 

Îți place toamna oglindită in ochii mei, 

Culeg și visele toamnei noastre din ei,  

Acolo unde suntem este soare mereu, 

Toamna ta sunt întotdeauna numai eu.. 

Găsesc in album ale toamnei frunze, 

Vântul toamnei începe să se amuze, 

Parcă când plouă este colorată diferit, 

Cerul este minunat acum la asfințit. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

21. (poezie)

Întrebare

M-am gândit să  scriu câteva versuri, 

Ascund printre rânduri multe înțelesuri, 

Caut o lacrimă in a sufletului furtună, 

Când pe cer stelele toate iar se adună. 

Încerc să îți caut sufletul printre stele, 

Acolo sunt ascunse și gândurile mele,

A coborât din Cer pe Pământ o lumină, 

Poate in sufletele nostre o să mai vină. 

Adun pe rânduri și multe scrise amintiri, 

Numai tu te ascunzi în ale mele versuri, 

Mergeam noi prin ale sufletului gânduri  

Ascultam mereu ericiți ale Cerului coruri. 

Multe zile se sfârșesc triste într-un când, 

Călătorești mai liniștit în al meu trist gând, 

Poate ochii tăi privesc printre multe stele, 

Uite pe masa nostră sunt câteva lalelele. 

O lumânare mai arde mai multe ore și tace, 

Vrea sufletul meu trist mereu să îl împace, 

De ce acum, de ce mâine  sau poate o dată, 

De visele nostre frumoase să fie înconjurată. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

20. (poezie)

Învăț!!!

Iubirea ne-a însoțit bine pe același drum,

Răsfoiesc și amintirile într-un mic album, 

Privesc iar pe geam și vorbesc cu cerul, 

Printre stele Luna își ascunde și misterul. 

Merg foarte gânditoare pe același drum,

Visul nostru drag este in suflet meu acum, 

In suflet sunt mai multe amintiri rămase, 

Și frunzele dansează in zările frumoase.

Toți ascultăm câteodată și cântecul vieții, 

Vreau să alung departe și urmele tristeții, 

Repetăm mai multe refrene până la sfârșit,

Chiar dacă o ploaie in gând poate a venit.

Timpul în tolba lui multe vise dragi a închis, 

În suflet bine am călătorit și multe am scris,

Tăcerea pașilor merge pe drum  mai departe, 

Zâmbesc vieții, am măsură în viață în toate.

Sunt bucuroasă când liniștită privesc cerul, 

Mă mângâie mereu cu înțelegere și vântul, 

Am învățat foarte bine al vieții mele alfabet,

Trăiesc și adun atentă multe vise în suflet .

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

19. (poezie)

Ceasuri în gânduri

Mii de petale rup ale vântului cătușe, 

In curte printre flori câteva brândușe.

De câte ori deschid și cufărul cu vise, 

Multe îmi rămân printre rânduri scrise.

Ceasuri multe eu trăiesc printre gânduri,

Și trandafirii albi s-au ridicat pe garduri.

Mai frumos stau frunzele printre petale, 

Numai tu călătorești pe drumurile mele. 

Ceasuri multe eu trăiesc printre gânduri, 

Mă cert cu  mai multe cuvinte pe rânduri,

Un ghem mare de clipe adunate in suflet,

Mă mai obosește câteodată a lor umblet.

Văd zările albastre care sunt mai senine,

Sunt nori care revin când ploaia iar vine, 

In valsul vântului dansează iar în alt vis, 

În sufletul meu a stat mulți ani bine scris. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

18. (poezie)

Iisus s-a născut într-o iesle săracă

Să ne trezim din somn și nepăsare, 

Domnul aduce sănătate la fiecare, 

Hristos să ne aducă Sfânta lumină 

În sufletul nostru și la toți o să vină.

Zbor de îngeri și pace în suflet să ai, 

Celui cu suferință cu drag să mai dai.

Masa să fie plină cu iubire și credință, 

Să fim smeriți și cu multă credință. 

Inimile generoase trebuie bine să știe, 

Să ierte iubirea sfântă să o împrăștie, 

Cu credință spun Domnul să mă ierte, 

Cu păcate să nu am zilele împovărate

Cu lacrimi în gând spun Doamne iartă, 

Revarsă peste noi lumina pură, curată, 

Flacăra iubirii și Speranței in noi să ardă,  

Cine nu știe să ierte in viață o să piardă. 

Cu inima caldă plină de iubirea credinței. 

Să deschidem ușa bucuriei, nu suferinței, 

Să nu uităm noi să fim mai buni în faptă, 

Să urcăm in viață încet treaptă cu treaptă. 

Când simt întuneric Doamne mă luminează, 

Lumina milei Tale in suflet să mai fie trează, 

Inundă-mi inima cu bunătatea din inima Ta, 

Când îngerii in Cer frumos vin și vor canta 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

17. (poezie)

Coșul vieții

Am călătorit în viață printre doruri multe, 

Zâmbește trandafirul alb acum la geam, 

Doar Luna vrea câteodată să mă caute, 

Noaptea printre stelele toate noi alergam. 

Acum privirea nostră este foarte fericită,

Mi-ai pus la gât mereu o frumoasă salbă,

O roză și printre toamne mereu ne caută

Mi-ai spus fericit la ureche o caldă vorbă. 

Mai sărutat cu mai multă iubire  pe frunte,

Privirea mea in ochii tăi fericită se scaldă, 

Eu fug deseori și printre mai multe cuvinte,

Mi-ai lăsat in cartea veche și o albă floare.

Printre anotimpuri vremea pleacă departe, 

Respiră sufletul printre mici raze de soare,

Au plecat și petalele trandafirilor departe.

Noaptea printre dorurile sufletului tresare. 

Călătoresc câteodată fericită într-un dor, 

Deseori printre gânduri sunt departe dusă, 

Vântul pe stradă este liniștit, nu este sonor,

Printre visele nopții liniștită mereu cobor. 

Sufletul meu visător citește iar printre stele, 

Privim noi revărsarea cerului  foarte senină,. 

Dorul meu adună in coșul vieții toate visele, 

Te apropii de mine, îmi aduci in suflet lumină 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

16. (poezie)

Scrisoare neterminată

Adesea mă pierd  și in lumea asta mare, 

Privesc în jur cum toate sunt trecătoare,

Cad acum peste sufletul meu stropii grei,

Unii se mai ascund in inimă  în ochii mei. 

Dar nu renunț la visele care mereu apar, 

Privesc zâmbind și rup foi din calendar,

Îmi place să ascult in cântec lin de vioară, 

Deschid geamul când Soarele o să apară. 

Mai prind o rază mai caldă ca un fir de foc 

Pentru lumea asta mare viața pare un joc 

Și  cuvintele mele sunt din suflet pornite,

Pictez cu ele visele mele mereu adormite. 

Trăiesc aici în lumea asta atât de rebelă. 

Care transformă frumusețea iubirii în fală,.

Eu  îmi trăiesc frumos și viața printre vise,

Unde porțile cerului sunt mereu deschise. 

Nu alerg după diferite himere care nu apar, 

Dacă nu privesc cerul albastru primit în dar,

Nu cred niciodată și in falsele promisiuni,

Dar simt in suflet ale cerului curate minuni. 

Lumea trece rând pe rând printr-un anotimp 

Când ziua scade simt că eu nu mai am timp., 

La poarta vieții bat adesea și multe patimi, 

Atunci cerul plouă mai trist iar fără lacrimi.

Simt, în sufletul meu stă ascunsă  și o rază,

Deschid geamul larg,, privesc cerul la amiază,

Un nor plutește pe cerul apus și a asfințire,

Sufletul și visele rămân nemuritoare in iubire. 

Închid ochii

mă regăsesc în brațele tale

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

15. (poezie)

Ploile torențiale

E toamnă iar în Cer dar este și in noi,. 

Mai dau o foaie în calendar și este joi, 

Veselia o simt împrăștiată peste toate 

Chiar și  în ploaia care ne mai desparte.

Vântul mai rece îmi dă acum de veste,

Ziua întunecată îmi spune  și o poveste, 

Printre frunzele toamnei tu trist iar treci, 

Prin ploaia care cade zilele foarte reci.

E toamnă în sufletul meu dar și in vers,

Prin ploaie noi deseori bine am și mers 

Adun și câteva frunze zburate de vânt,

Toamna îmi răcește și fiecare cuvânt.

Prin mine vântul acum mai tare bate,

Lângă caiet eu încerc să uit de toate,

Afară drumul este greu, tare înfundat 

Privesc calendarul, altă foaie am dat. 

E toamnă, ploile sunt toate torențiale 

Frunzele stau în curte, sunt ale mele, 

Vântul rece clatină crengile de salcâm, 

Ploile foarte reci de lovesc caldarâm. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

14. (poezie)

Mărul rumenit

Când noi ne-am întâlnit prima oară, 

Era o toamnă mai caldă spre seară,

Mușcam cu poftă dintr-un roșu măr, 

Tu mi-ai prins mereu o floare în păr.

Ți-am dăruit cu drag rodul toamnei 

Mereu tu un măr copt bine mai vrei . 

Pe chipul meu un zâmbet a inflorit,. 

Mușcai cu poftă din mărul rumenit.

E o toamnă întârziată cu miresme, 

Ploaia începe norii toți să îi cheme, 

Fâșii de Soare peste crengile goale, 

Și toate toamnele mele sunt ale tale. 

Mi-ai mângâiat părul mi l-ai despletit,. 

In inimile nostre iubirea nu s-a ofilit, 

Ne-am așezat sub o creangă de măr 

Ocrotiți numai de a cerului Luceafăr. 

Anii au plecat printre multe amintiri, 

Am fost fericiți printre toamne și veri, 

Și mărul este pe masă printre frunze, 

Iar numai razele soarelui sunt treze. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

13. (poezie)

Portativul iubirii

Ascult iar simfonia frumoasă a notelor 

Topesc cuvintele in adâncul sufletului, 

Seara se așterne pe portativul timpului, 

Mai uit câteodată și de trecerea zilelor. 

Am multe gânduri adunate pe portativ, 

Sunetul mă poartă mereu printre culori, 

Ecourile de pian ne dăruiesc multe flori, 

Ascult, lăcrimez adesea fără  un motiv. 

Notele știu bine când sunt mai veselă, 

Muzica topește tristețea din multe inimi, 

Gonește din suflet cascada de lacrimi, 

Sufletul îmi cântă chiar și sub umbrelă. 

Povești scrise deseori pe un portativ, 

Ascult cu drag deseori romanță veche, 

Răsună iar in noapte între vis și veghe. 

Poate câteodată mai plâng fără motiv. 

Simfonia cerului pleacă în eternitate, 

Colorează multe vise demult stinse, 

Notele pe portativ iubirii sunt atinse, 

Dar multe cuvinte sunt de noi uitate. 

Ecouri de pian pe note multe colorate, 

Trăiesc doar simfonia sufletului meu, 

Muzica ne răscolește sufletul mereu, 

Renasc iar pe portativ cuvintele uitate. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

12. (poezie)

Au trecut... toate trec

Au trecut peste noi multe primăveri, 

Parcă toate au fost în viața noastră ieri,

Mi-ai dăruit întotdeauna mulți ghiocei, 

Semănau cu doi foarte frumoși cercei. 

Au trecut peste noi și multe calde veri,

Priveam îmbrățișați iar cerul unei seri,

Cu ochii larg deschiși noi mai visam, 

Pe malul mării mai fericiți noi alergam.

Ai trecut peste noi mai multe toamne, 

Eram atât de fericiți in curte Doamne, 

Cădeau frunzele pe al nostru mic drum, 

Simțeam al toamnei minunat parfum. 

Au trecut peste noi mai multe reci ierni, 

Un covor alb in sufletul meu  îmi așterni,

Acum și fulgii aleargă peste toate ușor, 

De primăvara noastră îmi este mereu dor. 

Au trecut peste noi și multe vor mai trece, 

Cu mine alt anotimp mereu se mai întrece, 

Zâmbesc, simt cum ploaia peste mine vine, 

În visele anotimpurilor mele te am pe tine. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

11. (poezie)

Amintirea cuvintelor

Când sunt obosită mă așez printre cuvinte, 

Vreau mereu ca ele să mă țină bine minte, 

Uit  lumea care e întotdeauna în jurul meu,

Cu ele merg în viață ușor pe drumul greu. 

Se ascund și sub genele mele somnoroase,.

Au fost bine învățate dar sunt numeroase, 

Cuvintele ne îmbracă și in mai multe culori, 

Uneori ele îmi dăruiesc mereu frumoase flori. 

De undeva vin cuvinte mai mici și supărate, 

Vin din sufletul celui care acum le recunoște, 

Alteori înțeleg și cuvintele tăcute bine știute, 

De suflet deșirate in litere mai bine îngrijite. 

Stau liniștită in fotoliul meu vechi și comod 

Pe foaia albă multe cuvinte frumoase inod, 

În lumea nevăzută mereu în  multe cuvinte, 

Îmi așez lacrimile de care îmi aduc aminte. 

Am strâns in suflet numai ale tale cuvinte, 

Și de zâmbetul tău îmi aduc metri aminte, 

Răsare și Soarele printre cuvintele scrise, 

De iubirea nostră sunt toate bine atinse. 

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

10. (poezie)

Sunt un călător

Sunt un călător in viață care zâmbește, 

Câteodată sunt veselă cu capul in nori, 

Printre vise, lacrimi și stele eu trăiesc,

In sufletul meu păstrez parfum de flori. 

Dăruiesc cu iubire și cuvinte frumoase,

Îmi cunosc foarte bine toate limitele, 

Am și privirile întotdeauna bucuroase, 

Și nimeni, niciodată nu îmi fură aripile. 

 Lucrurile în viața mea s-au întâmplat, 

Le-am trăit intens dar le-am și ocolit, 

Iar în lada vieții tristețile le-am căutat, 

Am mers înainte bine și nu am obosit. 

Îmi place salcia cu crengile plângătoare 

Spun cuvinte calde, mereu le dăruiesc, 

Este la malul apei liniștită și nemuritoare, 

Departe de spinii trandafirului eu trăiesc. 

Nu spun niciodată că poate este târziu, 

Încerc în viață și nu mă opresc să sper, 

Cu zile senine încarc sufletul meu pustiu,. 

Un călător prin viață când  și norii pier.

Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023

09. (poezie)

Jarul sufletului

Curăț deseori jarul adunat mulți ani între vise,

In sufletul meu stelele cerului sunt iar aprinse, 

Mai călătoresc noaptea printre multe cuvinte, 

Am în sufletul meu câteodată un vis cuminte. 

Vreau să am toate visele într-un gând liniștit, 

Când în suflet alte cuvinte repede au venit, 

Scrie condeiul meu acum se mai și oprește, 

Jarul viselor printre stelele nopții se topește. 

Ascult și cântecele nopții pe strunele de pian,.

Dar am strâns jăratecul viselor adunate în an,

Când scriu sunt atentă, privesc cerul mereu, 

Tot jăratecul e strâns in tolba sufletului meu.

Nu-mi este frică de umbrele nopții întunecate, 

Chiar dacă și stelele au plecat toate supărate, 

Jarul l-am aruncat printre umbrele nopții acum,

Dar mai am alt jar rămas și pe al stelelor drum. 

Nu vreau să caut și jarul viselor plecare o dată, 

Știu că printre lacrimi o stea este mai vinovată,  

Acum închid caietul și condeiul îl așez pe masă, 

O ceață groasă peste noapte încet acum se lasă.

Panorama literară, octombrie 2023

08. (poezie)

În timpul meu

Adun zilele mai bune pentru liniștea sufletului, 

Am numai gândurile bune pe drumul trecutului, 

Dar am și zile bune care mă fac mai puternică, 

În tot ce fac în viață printre clipe sunt statornică.

Am încredere în toate gândurile și dorințele mele, 

Eu vreau întotdeauna să șterg  tristețillor  urmele,

Pot să opresc multe lacrimi din suflet supărate 

Dar poveștile vieții sunt întotdeauna adevărate. 

Timpul păstrează frumosul și bucuria lângă mine, 

Vreau ploaia toamnei foarte rece să se mai termine, 

Câteodată în timpul meu nu am nevoie de cuvinte, 

Dar am multe gânduri și amintiri frumoase in minte. 

Poate timpul îmi fură visul dar niciodată speranța, 

Care îmi aduce pe chip și în viața mea siguranța, 

Sunt bună în viață mereu și nu cer niciodată nimic, 

Eu când am căzut supărată tot eu singură mă ridic. 

Fericirea sufletului o păstrez in gândurile frumoase, 

Eu vreau să am toate zilele vieții în timp luminoase, 

Prin credința mea îmi îmbogățesc sufletul și mintea, 

In viață timpul îmi schimbă chipul și îmbrăcămintea