Nicoleta Mija - Panorama literară, octombrie 2023
16. (poezie)
Scrisoare neterminată
Adesea mă pierd și in lumea asta mare,
Privesc în jur cum toate sunt trecătoare,
Cad acum peste sufletul meu stropii grei,
Unii se mai ascund in inimă în ochii mei.
Dar nu renunț la visele care mereu apar,
Privesc zâmbind și rup foi din calendar,
Îmi place să ascult in cântec lin de vioară,
Deschid geamul când Soarele o să apară.
Mai prind o rază mai caldă ca un fir de foc
Pentru lumea asta mare viața pare un joc
Și cuvintele mele sunt din suflet pornite,
Pictez cu ele visele mele mereu adormite.
Trăiesc aici în lumea asta atât de rebelă.
Care transformă frumusețea iubirii în fală,.
Eu îmi trăiesc frumos și viața printre vise,
Unde porțile cerului sunt mereu deschise.
Nu alerg după diferite himere care nu apar,
Dacă nu privesc cerul albastru primit în dar,
Nu cred niciodată și in falsele promisiuni,
Dar simt in suflet ale cerului curate minuni.
Lumea trece rând pe rând printr-un anotimp
Când ziua scade simt că eu nu mai am timp.,
La poarta vieții bat adesea și multe patimi,
Atunci cerul plouă mai trist iar fără lacrimi.
Simt, în sufletul meu stă ascunsă și o rază,
Deschid geamul larg,, privesc cerul la amiază,
Un nor plutește pe cerul apus și a asfințire,
Sufletul și visele rămân nemuritoare in iubire.
Închid ochii
mă regăsesc în brațele tale
-->
Comentarii
O poezie de dragoste în care vocea poetică exprimă sentimentele sale de melancolie, speranță și iubire...
Mulțumesc frumos!