Un colț de rai e satul meu
Cu case neschimbate
Cu obloane și pridvor
Și hornuri fumegânde
de sutele de ierni...

E satul dintre lunci și văi
La el mă poartă amintirea
Copil fiind zburdam prin luncă
Și mă îngânam în viers cu ciocârlia
Prin iarbă înaltă alergăm
O dulce copilărie....
Miros de iarbă simt și acum....
Și amintirea când mă cuprinde,
Mă întorc în satul meu natal
O parte a mea din suflet!

Suav si dulce al tau sarut
Pe buze il simt si acum...
De dragoste mi-e sufletul plin
Candiv si dulce ca mireasma unui crin
Cu cheia iubirii din Even venind
La sufletul meu ..ah.. cheia mergea..
E..piesa pentru..inima mea! 

Pe aripi de vânt ușor..
Din înaltul zărilor,
Tu coborî cu strai frumos
Auriu și luminos....
Cum coborî așa ușor,
Prin păduri și pe câmpii
Florile tu le înflorești
Și natură o trezești...
Aduci păsări călătoare
Triluri dulci de dezmierdare..
Crângului cel pustiit...
După iarnă amorțit!
De sub frunze ofilite,înghețate,transhumate
A ieșit un ghiocel
Vesel foc....nevoie mare.....
Cupă plină de mister
Cu surâs de clopoțel...
Cling, cling. cling....
Iarnă grea ne-a părăsit
Primăvară bine ai venit!

Căzut-au frunzele de plop pe alei
Văd păsările călătoare cum se duc,
Pe creangă pribeagului tei
Mai cântă doar un cintezoi...
E toamnă iară peste noi!

Foșnesc doar frunzele pe alei
Purtate-n adieri de vânt..
S-au șters și pașii de altă data
De vânt și ploi..

Rămase însă amintirea ta
O port mereu că pe-o icoană
Pură fără nici o ramă...
Pe un colț de suflet!
................................

Colțul tău de suflet mă înfioară
Glasuri trec stinghere pe alei..
Din prezentul păsărilor zboară
Frunzele cu galbene scântei!

Tu treci prin vis autumnala
Și pe urmă mergi încât prin ierbi
Îmbrăcate-n haină lor de gală,
Umbrele țipând acum în cerbi..

Ploile s-au abonat să curgă
Peste zile cu ochii cenușii
Vor izvoarele să te ajungă
Îngeri albi prin vreme te-or răpi!

Să lăsăm să-nceapa iar bairamul
Cântece să răbufnească-n cor
De cuvinte scuturava ramull
Dorul meu prezent pustiitor!

Păsările iar au să se ducă
Printr-un timp căzut insomniac
Când melancolia mă apucă
Și poeziile, flori le desfac!

Am coborât din ceruri
Am renunțat la aripi
Pentru ține chip de lut...
Amurgul când se lasă
și a nopții feerie,
Eu vin în visul tău
să te cuprind în brațe
Săruturi dulci ..pe care
Prima rază de lumina le fură
Iar tu suflet de lut..
Nu ști, ești muritor de rând
Un trubadur prin viață
Într-una alergând!
(...)
Și am venit pe la fereastră ta
Când noaptea a bătut cu bătu-n cer
Șanț zburător, te rog nu mă uită
Atâta vreau, atâta doar îți cer!
Vreau să îți cânt- cuprinsă când de dor
Tu gură dulce o întinzi fierbinte
Când luna în fântână e-un fior
De tremurate unde și cuvinte.
În crengile-nflorite vreau să dorm
Cu ține-n brațe că o adiere
Insomniace doruri trec prin somn
Parfumul tău vrea clipă să dispere.
Și brațele întind să te cuprind
Și te păstrez de-a pururea în brațe
Așa cum fac toți cei cuprinși de jind
Fie iubiți , sau soți ori mândre soațe.
Și timpul trece. Simț ușor se duce,
Rămân doar flori să plângă ațipind
Doar vântul bate scuturând uluce,
Miresmele spre ceruri risipind!

 Pe aripi de vant usor..

Din inaltul zarilor,

Tu cobori cu strai frumos

Auriu si luminos....

Cum cobori asa usor,

Prin paduri si pe campii

Florile tu le infloresti

Si natura o trezesti...

Aduci pasari calatoare 

Triluri dulci de desmierdare

Crangului cel pustit

Dupa iarna amortit

De sub frunzele inghetate 

A iesit un ghicel

Vesel foc, nevoie mare

Cling cling din clopotel

Iarna grea ne-a parasit

Primavara bine ai venit!