Astept opinii si comentarii de orice fel si,de ce nu...daca ai trecut prin aceasta drama imi poti impartasi povestea...
Voi incepe cu doua poezii pe carele-am scris in memoria Ioanei-printesa cerurilor asa cum imi place mie sa o numesc:
Fetitei mele...
Te-am asteptat si zi si noapte,
Sa-ti aud glasul,sa-mi spui soapte.
Sa iti vad chipul drag si scump,
Sa lasi o urma pe pamant.
Sa imi stergi lacrima ce curge,
Sa mangai ochiul care plange.
Priveste-mi sufletul zdrobit,
Pe care dorul la robit,
Caci te-am privit cand ai murit,
Dar n-am putut sa fac nimic.
.........................
E ziua ingerului meu,
E atat de greu,e dor…si jale
Ca a plecat mult prea devreme
Din bratele maicutei sale
A mai trecut o zi,dar eu
Cu sufletul mahnit si trist
Intreb si azi pe Dumnezeu:
De ce eu inca mai exist?
Ma uit spre cer…cu ochii inlacrimati
Si inca dor acele brate goale
Si-mi plange sufletul de pruncii aruncati
Pe trepte de metrou sau in canale x(
Si doare atat de tare acel “mama”…
M-as fi topit cand l-as fi auzit
Dar este vie…sangereaza rana…
Ca nu mai am copilul mult dorit..
-->