Mărire Ție Marie
poezie [ ]
Poezia religioasă
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]
2009-06-25 | |
Mărire Ție Marie, Preacurată Marie,
Că sfânt e numele Tău pe acest pământ,
Odor sfânt ne-ai lăsat în lume,
Mărire Ție Sfântă Fecioară Marie,
Slăvită ești aici și în sfintele ceruri, Sfântă Marie,
Mărire Ție Sfântă Fecioară Marie,
Că ne-ai lăsat în lume bucurie,
Pe Fiul Omului, Cel ce a sfințit pamântul,
Cu pașii Lui, El a transformat,
Tot omul cel ce purta în el, un vechi păcat
L-a ridicat, l-a înălțat, și l-a iertat,
Omul ce l-a curățat prin jertfa Lui,
Iisus ne-a dat, din darul Lui înalt,
Speranța și iubirea ce a luminat,
Fiecare suflet ce a așteptat... în rugăciune,
Și toate zările... și veșniciile de ieri, de azi, de mâine,
Să ne fie albe, drumuri spre iubire,
Ca izvoarele, să ne adunăm în matca mamă,
Iubirea de la Dumnezeu, să o aflăm din nou,
Să nu uităm, oceanul din care ne-am revărsat,
Fiecare om ce a plecat, pe drumul ce Dumnezeu i l-a lăsat,
Curat și alb și luminat.
Mărire Ție Sfântă Fecioară Marie,
Pentru ruga ta cea vie pentru noi, cei ce stăm în fața Ta,
Neputincioși și goi,
Poverile din lume ne fac, din nou să ne ridicăm, privirile,
La Tine Sfântă Fecioară Marie,
Slăvit în veci numele Tău să fie,
Mărire Ție Sfântă Fecioară Marie,
Că ruga Ta cea luminată pentru noi,
O lași ofrandă iar, lui Dumnezeu,
Și devine, înaltă poartă sacră de lumină,
Caldă și divină,
Pe altarul sufletelor noastre,
Revin în violete-rogvaive picături sfințite,
Toate luminile ce s-au rătăcit, prin noapte,
În această lume, să se reașeze,
În matca clipei din care au răsărit,
Când ne-am născut....
Și azi, între păcate...
Încă n-am murit.
25.06.2009 Romeo Nicolae + ASiIiVro
-->