DE ZIUA MEA....

Din universul iubirii
A răsărit o stea.
E steaua mea

ce are mai mult

decât o jumătate de veac.
O filă ce se scrie
Cu versuri din altă lume
Flămândă de așteptare
La cumpăna iubirii.
O poartă se deschide
Mă cheamă spre întreg
Dar...
Pecetea astei lumi
Mă ține ferecată,
Să duc flacăra iubirii
Departe în patru zări
Prin rapsodia culorilor
Și a Cuvântului dor.
Să netezesc destine
Cu dragoste din cer,
Să fiu ostaș cu pana
Să iscusesc cuvinte
Ce vor rupe zăgazul
Al inimilor închise
Să duc solia păcii
Și a dragostei de om.

Cotfas Doina

22.09.2015

Mă rog...

Mă rog ca o respirație a sufletului

Ca un toiag al inimii,

Ca o dezmierdare a cugetului

În prag de seară la ușa zidită

De închisoarea nopții.

Mă rog la ora când pruncii visează

Când copacii veghează

Cu ramurile lor ferestrele Templului nins de clipe.

Mă cutremur și pășesc sfioasă

Printre coridoarele înfundate

De uitare.

Caut cu sufletul candela ce pâlpâie abia,

Ascunsă printre rafturile singurătății

Și strig către labirinturile țesute

De neiubire: Unde ești?

În ce ungher prăfuit aluneci?

În ce abis te pierzi Omule?

Uiți că trecerea ta

Rămâne doar urma pașilor tăi...

Uiți că viața ta e măsurată cu palma...

Uiți că drumul tău trece pe la răscrucea anotimpurilor?

Uiți că sufletul tău se hrănește cu rugăciune!

De ce te afunzi în eclipsa uitării?

Crezi că ești veșnic pe pământ?

Rătăcire pierdută Într-un pahar de vin și...

O bancnotă uzată.

Cotfas Doina