Mă rog...
Mă rog ca o respirație a sufletului
Ca un toiag al inimii,
Ca o dezmierdare a cugetului
În prag de seară la ușa zidită
De închisoarea nopții.
Mă rog la ora când pruncii visează
Când copacii veghează
Cu ramurile lor ferestrele Templului nins de clipe.
Mă cutremur și pășesc sfioasă
Printre coridoarele înfundate
De uitare.
Caut cu sufletul candela ce pâlpâie abia,
Ascunsă printre rafturile singurătății
Și strig către labirinturile țesute
De neiubire: Unde ești?
În ce ungher prăfuit aluneci?
În ce abis te pierzi Omule?
Uiți că trecerea ta
Rămâne doar urma pașilor tăi...
Uiți că viața ta e măsurată cu palma...
Uiți că drumul tău trece pe la răscrucea anotimpurilor?
Uiți că sufletul tău se hrănește cu rugăciune!
De ce te afunzi în eclipsa uitării?
Crezi că ești veșnic pe pământ?
Rătăcire pierdută Într-un pahar de vin și...
O bancnotă uzată.
Cotfas Doina
-->
Comentarii
Uiți că trecerea ta
Rămâne doar urma pașilor tăi...Versuri deosebite!
mulțumesc.
Specială şi profundă curgere de suflet!
Felicitări!
.
"Uiți că sufletul tău se hrănește cu rugăciune! De ce te afunzi în eclipsa uitării? Crezi că ești veșnic pe pământ? Rătăcire pierdută Într-un pahar de vin și... O bancnotă uzată."
mulțumesc.
Semn de lectură şi apreciere...