Filtrează după
| | De atâta galben
se umple şesul lumii
în adierea vântului,
ademenind secera
şi chemând coşul.
Aurul câmpiei
adunat în sac
visează să astupe
curând generos,
foamea oraşului,
palid, plăpând şi posac.
Ocrul deşertului
deseneză continuu
forme rupestre
printre dunele vii,
nisipuri îmbibate de taină.
Cosiţele tale lăsate
cascadă auriferă,
fluviu kimberlit,
peste umerii tăi
rotunzi şi plini
de atâta iubire. |
|
Citeste mai mult…
-->