Filtrează după
| | De atâta galben se umple şesul lumii în adierea vântului, ademenind secera şi chemând coşul.
Aurul câmpiei adunat în sac visează să astupe curând generos, foamea oraşului, palid, plăpând şi posac.
Ocrul deşertului deseneză continuu forme rupestre printre dunele vii, nisipuri îmbibate de taină.
Cosiţele tale lăsate cascadă auriferă, fluviu kimberlit, peste umerii tăi rotunzi şi plini de atâta iubire. |
|
Citeste mai mult…