Din veșnicia Universului creat
a nins cu stele de argint,
pe codrii de aramă.
Teiul iubirii rămas în Copou
a primit lumină divină,
tăcerea s-a răsfrânt peste lacul albastru,
nuferii galbeni au picurat
lacrimi de mărgăritar
peste cioburi de eternitate.
Chipul alb și plin al Lunii
s-a răsfrânt peste oglinda apei
visele au brodat aripi
pentru îngerul nopții.
Din lira spartă s-a înălțat spre cer
un recviem... LUCEAFĂRULUI!
Olga Vaduva(Grigorov)
Eşti templu...
în arta nemărginită a gândurilor
sculptată-n mii de coloane,
cu mâini de fericire
zidită în universul inimii,
în măreţia sufletului.
Eşti ocean...
de iubire, cu valuri înspumate,
perlă din scoica adâncului
nestemată creaţie a timpului,
vibraţie a ceasului închis
în clepsidra nemuririi.
Esti vis...
în realitatea inspiraţiei divine
formă a destinului din rimă,
galaxia supremă de cuvinte
din sublima uvertura, care...
incepe simfonia.
Marea simfonie se numeste...POEZIA!
Olga Grigorov(Vaduva)
21-03-2014
Am adunat toți anii ce-au trecut
în calendare vechi și fără timp,
tristeţi şi bucurii am petrecut,
iubind iubirea-n orice anotimp.
Am adunat toți macii înfloriți,
cu fir de iarbă verde i-am legat,
să-i dăruiesc celor nefericiţi
în noul an, c-un zâmbet nepătat.
Am adunat ninsorile târzii
și pozele găsite prin album,
sperantele, tăceri în poezii,
cuvinte nerostite pân'acum.
Azi 7_01_2013
Oraş scăldat de ape, vestigiu geto-dac,
Eternă aşezare, din veac şi până-n veac,
În tine m-am născut, cu Dunărea aproape,
Crescută-n bucurii şi-n legănări de ape.
O Deltă înverzită, formezi în drum spre mare,
Miracol ne-ntâlnit în răsărit de soare,
Ecouri rătăcite, în sălcii se-mpletesc,
Splendoare peste ape...când nuferii-nfloresc.
Trec anii peste noi, oraş întinerit,
Am tot plecat de-acasă, mereu am revenit,
Nu mă despart de tine, aici vreau să trăiesc,
Eşti port scăldat de valuri, pe tărmul românesc!
26_05_2013
Ești gândul zămislit, cuvântul în popas,
Privire-ocrotitoare și cântecul din glas,
Prietenie sacră, neobosită umbră
Alearga mulți la tine, puțini pot să ajungă.
Absență trecătoare, tăcere fără grai,
Dorința-i ne-mplinită, să ceri fără să dai,
Cei luminați în harul iubirii de aproape
Au sufletul curat și nu fug ca să scape.
Aș vrea să mă slujești, statornică să-mi fii
Cu tine să prind aripi, speranță să-mi devii,
E luna mai prieteni! Cireșii râd în soare!
Prietenia-i sfântă în viața trecătoare.
Azi 26_05_2013
-->