Din veșnicia Universului creat
a nins cu stele de argint,
pe codrii de aramă.
Teiul iubirii rămas în Copou
a primit lumină divină,
tăcerea s-a răsfrânt peste lacul albastru,
nuferii galbeni au picurat
lacrimi de mărgăritar
peste cioburi de eternitate.
Chipul alb și plin al Lunii
s-a răsfrânt peste oglinda apei
visele au brodat aripi
pentru îngerul nopții.
Din lira spartă s-a înălțat spre cer
un recviem... LUCEAFĂRULUI!
Olga Vaduva(Grigorov)
-->
Comentarii