Postat de Mariana Didu pe februarie 14, 2015 la 11:05
Fereastra este ca un ochi spre lumea din afară, ca o perspectivă adimensională spre necunoscutul care ni se înfăţişează din ce în ce mai abrupt.Fereastra îmi oferă tangenţa cu vegetalul(un castan parcă şi-a îngălbenit corola şi şi-a aninat păsări pe etajele cele mai aproape de cer, mândru că îşi strigă veşnicia).Alte stări cromatice zvăcnesc pe portativele aproape sonore ale acestei toamne grea de nectaruri şi de acusticele păsăretului călător.Recad în lumea mea de vise, acolo mă simt stăpâna absolută a minţii şi sufletului meu rămas încă în datele nobleţei sale intime,dar şi în culorile pastelate ale solemnităţii mele intelectuale, farmec, savoare, Doar nevoia mea de a scrie în voluptatea nopţii dă un farmec indefinit acestor pagini, care, ca nişte fiinţe paradoxale, transmit nobleţe şi afecţiune, ca o compensaţie în destinul meu, disecat şi observat în profunzime în fiecare aspect al său, în convingerile sale, vrajă virtuozitate stilistică, mireasmă, mirare, unde de ideal, ondulări de lebădă cu metafore şi comparaţii de o rară expresivitate, pierdere în vis şi imaginaţie.
Citeste mai mult…
-->
Comentarii