Cineva îmi vorbește - Ilarie VoroncaCineva îmi vorbeşte (dar nu pot fi decât eu însumi):,,Atinge aceste lucruri reale în jurul tău şi vei redeveniReal. Mâna ta de fantomă îşi va regăsi conturele,Liniile chipului tău vor reapărea pe hârtia aerului.Trebuie să înaintezi fără frică în fasciculul luminosAl acestor pereţi, al acestor mobile care te vor face vizibil.Fiecare obiect te primeşte în câmpul magnetic al vieţii sale,Tu te aprinzi şi străluceşti la apropierea altuia decât tine.”Zăpezi. Constelaţii. Am văzut lucruri teribile.Am venit să le spun. Şi sunt ca arboreleCare în toiul furtunii vrea să povestească gloria ramurilor sale,Dar trăsnetul îl schimbă într-o grămadă de cenuşă.Stau la pândă. Prin lucarnăVăd strada, grădiniţa, biserica. Poate căUrmele în zăpadă nu-s decât paşiiClopotelor care au trecut pe acolo şi care vor reveni.Oraşul întreg e în faţa mea, ca o barcăÎn nisip, găurită, pe care n-o obsedează nicio călătorie.Un fum nemişcat rămâne agăţat de acoperişeCa o pânză împăturită când ora plecării e departe.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
-->
Comentarii
Mulțumesc pentru popas :) Cu drag!
Versurile au o încarcătură specială ! Felicitări!