""Înveşnicită în frumosul Tău grai!de Elisabeta Branoiu.Tu Soare Sfânt al vieţiiÎnveşmântat în roşia hlamidă,Tu Cel ce roteşti galaxiisub cupola bolţii divină,Dacă nu îndrăznesc prea mult:Ce sunt eu înaintea Ta,Slăvitul meu Părinte,Să mă chemi în spaţiile sfinte ?...Să mă aduci în infinitul Tău,Cu-n singur scopSă Te iubesc mereu !...Mă ridici în sublima armonieAcoperită de misterDin această vale-plină de dureri.Mă alinţi cu glasul unui omCă sunt a Ta Aleasă FloareSlobozită pe un plaiÎnveşnicită în frumosul Tău grai!M-ai ales dintre iubiţii Tăi învăţăceiŞi dintre toate mironosiţele femei...Pe mine... o fărâmiturăO mână de Ţărână,Din suflul Tău conturată,În miruri sfinte spălată,În baia de Lumină... îmbăiată,Tu Cel cu nume dulceCu chip frumos de vis,Ce-ai stat pe Sfânta Cruce.Părinte Îndurate,Ca să nu rămân afarăMi-ai dăruit haine curate,Veşmânt de nestemate,Ca să pot intra la sânu-ţiÎn Feeria Iubirii din minunata galăMereu cântându-ţiCântul cu adorare...Ca să răspândesc în universAl vieţii mers...Cuvântul Tău să nu rămână în zadar« Pacea şi Iubirea » ce ni Le-ai dat în dar !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentarii