...
Ziua de 28 aprilie în istoria noastră
1502: Se încheie traducerea în limba germană a letopisețului slavon al domniei lui Ștefan cel Mare – „Die Kronicke des Stephan Voyvoda” – denumită și „Cronica moldo–germană” sau „Cronica lui Ștefan cel Mare”.
Scrisă la curtea lui Ștefan cel Mare, ea relatează evenimentele domniei acestuia cuprinse între 1457-1502.
Cronica începe cu prezentarea anului 1457, an în care Ştefan cel Mare ocupa scaunul domnesc al Moldovei.
Urmează o prezentare cronologică a războaielor purtate de Ştefan, exceptând unii ani neimportanţi pentru autor (1458, 1459, 1460 etc.).
Printre evenimentele prezentate se numără: campania împotriva secuilor, cucerirea cetăţii Chilia, luptele de la Vaslui şi Valea Albă, confruntările cu ungurii, precum şi luptele dintre moldoveni şi armata Ţării Româneşti.
Este cea mai veche dintre scrierile istorice din Moldova păstrate până azi si a fost descoperită de profesorul polonez Olgierd Górka, în anul 1937.
În anii ’30, conform lui Ştefan Ciobanu, cronica era păstrată în Biblioteca Statului din München, în Germania.
1601: Papa Clement al VIII-lea îi trimite o scrisoare lui Mihai Viteazul, unificatorul Țării Românești cu Transilvania și Moldova.
Aceasta făcea parte dintr-un număr de cinci scrisori adresate viteazului domn Mihai, în care Papa îi promitea în mod expres, sau subtil principelui român să-l ajute cu bani pentru susţinerea luptei împotriva Imperiului otoman,cu condiția trecerii sale și a supușilor săi ortodocși la catolicism.
În cea de-a patra scrisoare, datată în 28 aprilie, Papa spunea :
„Principelui Ţării Româneşti
Iubite fiu şi nobil bărbat – salutul şi binecuvîntarea noastră apostolică. Am primit scrisoarea Domniei Tale, pe care ne-ai dat-o din Praga la calendele lunii aprilie şi în care era scris amănunţit despre acele lucruri care în zilele anterioare, prin schimbările sorţii, ţi se întâmplaseră. Sufletul nostru este plin de bunăvoinţă faţă de tine şi vrerea noastră este cu tine, din care pricină chiar cu mare stăruinţă te îndemnăm ca, în truda prea împovărătoare pentru credinţa comună şi în acele treburi care ţin de credinţa catolică cea singură adevărată, să te porţi cu suflet curat, cum este potrivit, şi să te arăţi în chip neprefăcut de orice parte, cu inima neprihănită şi cugetul drept, în ce priveşte mântuirea sufletului tău şi întreaga lui norocire; atunci, întru aceste lucruri îndestul vom avea chezăşuire despre tine, vom putea fi cu sufletul întreg şi fără teamă şi abia atunci te vom sprijini cu întreagă vrerea şi dragostea şi ţie, orice prilej s-ar ivi, îţi vom fi, cu voia Domnului, într-ajutor, în cele solicitate de tine cu întîietate şi în cele ce le socoteşti potrivite pentru a acţiona cel mai bine; de vei face aceasta şi vei chema mai statornic bunăvoinţa noastră faţă de tine, toate ţi se vor rîndui cu folos şi noroc, cu milostivirea lui Dumnezeu. Dată la Roma, în Sfîntul Petru, întărită cu inelul Pescarului, în ziua de 28 aprilie 1601, în anul al zecelea al Pontificatului Nostru”.
1653 (8 mai 1653, stil nou): Se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova, aceasta fiind disputată cu domnitorul Vasile Lupu.
Foto: Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei
În următoarele luni (aprilie-octombrie 1653), scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul.
Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, împreună cu alte evenimente ce vizau atât Ţara Moldovei, cât şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe turci să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe Vasile Lupu , care domnise aproape două decenii.
Sirianul Paul din Alep, martor ocular al “răzmeriţelor moldovene”, nota în jurnalul său de călătorie:
“Logofătul nu înceta a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însemnaţi…, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nobilii săi, dimpreună cu toţi grecii lor...”.
Ţinut sub pază la închisoarea Yedikule cunoscuta si sub denumirea de „Inchisoarea celor Sapte Turnuri”, din Constantinopol, Vasile Lupu (foto sus) îi scria cu indignare “succesorului” său:
“...Mi-ai stricat şi mi-ai dezrădăcinat şi neamul cu morţi rele şi cumplite, ai stins şi avuţia şi odoara agonisită din tinereţele mele până la bătrîneţe…”.
1672: S-a născut la Sighișoara, în Transilvania, teologul și istoricul sas Georg Haner (15 decembrie 1740, Biertan).
A studiat, începând cu 1691 la Universitatea din Wittenberg, după un an obținând diploma de „magistru” al Facultății de Filosofie.
La Wittenberg a scris prima carte, o istorie a bisericii luterane transilvănene.
În anul 1695 a fost numit rector al gimnaziului din orașul natal, ulerior a preluat postul de pastor al orașului.
A fost numit preot la Apold, Saschiz, Cincu, Mediaș, Biertan și episcop al Bisericii Luterane Săsești din Transilvania. A fost un opozant al pietismului.
Din operele sale: Historia ecclesarum Transsilvanicarum, Dissertatio philologica de Literarum hebraicarum origine et auJentia, Acroasium Theologicarum Disputatio prima, etc.
1764: S-a născut la Vărădia, în Caraș Severin, omul de cultură bănățean, Paul Iorgovici Brâncoveanu, jurist, istoric, filolog, scriitor, adept al ideilor Școlii Ardelene; d. 21 martie 1808, Vârșeț, Serbia.
A urmat Filosofia la Pojon (Bratislava, 1782–1784), Dreptul la Pesta și Dreptul public austriac la Viena, după absolvire (1789) având dreptul de a profesa. A continuat studiile în Occident: la Roma, la Institutul Propaganda Fide; a cercetat lucrări și documente la Biblioteca Vaticanului, adunând materiale pentru o lucrare privind originea, vechimea și continuitatea poporului român în spațiul ancestral; după trei ani la Paris, asistând la desfășurarea revoluției franceze, iar apoi la Londra, unde s-a angajat conțopist la Curtea Regală și s-a ocupat cu „instrucția unor studenți”.
În 1794, s-a întors în Imperiu, oprindu-se la Viena, a fost cancelist imperial, ulterior „Hofkonz-epist” la guvern, a desfășurat o intensă viață culturală, fiind și cenzor al cărților ce se imprimau la tipografia ilirică. Împreună cu dr. Ioan Molnar-Piuariu a înființat Societatea filosoficească a neamului rumânesc în mare Prințipatul Ardealului, din care făcea parte intelectualitatea românească a vremii.
În 1796, s-a întors în Banat și a fost avocat consistorial la Vârșeț, avocat la Timișoara, contabil privat, profesor de latină la gimnaziul din Vârșeț, directorul Școlilor naționale din Regimentul român iliric de la Caransebeș. Acumulase cunoștințe vaste, devenise unul din cei mai culți români ai timpului, poliglot, cunoscător al limbilor: latină, greacă, italiană, franceză, engleză, germană, maghiară, sârbă etc.
Cercetător de elită, a conceput mai multe lucrări, parte din acestea publicate: Dicționar în patru limbi: română, germană, latină și franceză (ajuns la «Litera M»), Bucoavnă (abecedar), Scurtă istorie a românilor din Dacia, Calendarul istoric-literar, Viața și pildele lui Esop, Observații de limbă românească (a abordat problema originii latine a limbii române). Este considerat „întâiul iluminist propriu-zis din Banat”.
1849 (28 aprilie /10 mai): În timpul Revoluției din Transilvania , moţii eliberează Abrudul ocupat de trupele maghiare comandate de maiorul Hatvani.
Prin atacurile pe care le-a condus în luna mai 1849 împotriva orașului Abrud, Hatvani a fost responsabil de ruperea armistițiului stabilit în urma negocierilor între Avram Iancu și deputatul Ioan Dragoș, reprezentantul lui Kossuth, liderul guvernului revoluționar maghiar de la Budapesta, precum și de pierderea încrederii românilor în intențiile de pace ale guvernului maghiar.
Ioan Dragoş, trimisul lui Kosuth, cade victimă nerespectării armistiţiului, care, fiind considerat trădător de către moţi,a fost executat.
1859 (28.IV/10.V): Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei, a semnat decretul pentru înfiinţarea Biroului de statistică şi il numeşte ca şef al acestuia pe Dionisie Pop-Marţian (foto).
Odată cu înfăptuirea unirii Principatelor Române, la 24 aprilie 1859 Consiliul Administrativ al Principatelor a aprobat proiectul de lege pentru înfințarea unui Birou de Statistică, precum și întocmirea unor statistici ale țării.
Astfel Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul domnesc nr. 117 din 28 aprilie/10 mai 1859, care poate fi socotit actul înființării oficiale adevenit ulterior nucleul Serviciului Român de Statistică.
1861: S-a născut în localitatea Rugineşti, Vrancea, geologul şi paleontologul român Sava Athanasiu, membru de onoare al Academiei Române din 1942; (m. 8 aprilie 1946, București).
Este considerat fondator al şcolii româneşti de stratigrafie.
A absolvit Facultatea de Științe de la Iași, apoi s-a specializat la Viena, unde a obținut doctoratul în anul 1899.
A fost profesor la Institutele Unite din Iași, profesor la Școala Comercială din Iași, profesor la Liceul „Matei Basarab” din București, profesor la Universitatea din București, a lucrat la Institutul de Geologie al României.
A făcut numeroase studii de specialitate, asupra flișului și neogenului din Carpații Orientali și asupra problemei scidienilor din depozitele neogene, despre care a scris un mare număr de lucrări, printre care: Studii geologice din districtul Suceava, Curs de geologie generală, Asupra prezenței petrolului în Suceava.
1874: S-a născut Viktor Roth, preot şi istoric român de naţionalitate germană, primul istoric al artei plastice săseşti din Transilvania; a fost membru de onoare al Academiei Române din 1926; (m. 1936).
Unele surse (http://www.tourismguide.ro/html/orase/Alba/Sebes/informatii_utile_sebes.php), dau ca dată a naşterii 28 august 1874.
A urmat studii de Germanistică, Latină și Teologie la Tübingen, Cluj, Halle și Erlangen.
După absolvire a ocupat posturi de învățător și profesor în diferite localități, a fost pastor evanghelic în Laslea.
În anul 1918 s-a stabilit definitiv la Sebeș, unde a activat până la sfârșitul vieții ca pastor evanghelic.
A efectuat călătorii de documentare în Austria, Germania, Boemia și Italia.
A publicat lucrări științifice, articole și studii în reviste de specialitate.
A lăsat o serie de scrieri în special tratând istoria arhitecturii și artelor germane, săsești și ardelenești.
Este considerat ca fiind primul cercetător care a abordat problematica artelor și arhitecturii autohtone pe baze științifice moderne.
1877: Armata română a deschis focul asupra localității Turtucaia.
Ca răspuns la atacurile de artilerie ale Imperiului Otoman asupra porturilor românești de la Dunăre, la declararea războiului Ruso–Turc, după atacul asupra Vidinului, în 28 aprilie/10 mai artileria din Oltenița a bombardat Turtucaia. Declararea stării de razboi româno–turce a venit în 29 aprilie/11 mai.
1884: A decedat Lascăr Rosetti, om politic român, fost ministru; (n. 1816).
1887 (28.o4/ 10.05): A apărut Legea pentru înfiinţarea la Bucureşti a Institutului de Bacteriologie, a cărei conducere a fost încredinţată medicului Victor Babeş.
https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png?w=150 150w, https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png?w=300 300w, https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png?w=768 768w" alt="" data-attachment-id="205830" data-permalink="https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2023/04/28/ziua-de-28-aprilie-in-istoria-romanilor-3/image-574-3/" data-orig-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png" data-orig-size="920,450" data-comments-opened="1" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="image-574" data-image-description="" data-image-caption="" data-medium-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png?w=300" data-large-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2023/04/image-574.png?w=920" />
In prezent acesta poartă numele de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei şi Ştiinţelor Biomedicale „Victor Babeş”.
După sosirea lui Victor Babeș la București în luna august a aceluiași an, institutul a intrat în subordinea Ministerului Instrucțiunii Publice, iar denumirea instituției a devenit Institutul de patologie și bacteriologie, sub care a ființat până la 2 martie 1925, când, prin lege, a primit titlul de Institutul „Dr. Victor Babeș”.
În prezent poartă titulatura de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Domeniul Patologiei și Științelor Biomedicale „Victor Babeș” și activitatea sa este concentrată pe cercetarea medicală fundamentală, dar și orientată pe aplicații clinice, farmacologice, profilactice și igienice.
:format(jpeg):mode_rgb():quality(40)/discogs-images/A-3721139-1560098174-5601.jpeg.jpg)
1887: S-a născut basul Edgar Istratty, membru fondator al Operei Române; (m. 1967).
1893: A decedat omul politic Emilian Pache-Protopopescu, doctor în drept al universităţilor din Paris, Bruxelles şi Geneva, membru al Partidului Conservator, deputat şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
A fost primar (1888-1891) şi prefect (mai-noiembrie 1891) al Bucureştiului; a întemeiat Şcoala de Ştiinţe Politice şi Administrative, unde a fost şi profesor (n. 1845)
Este considerat unul din cei mai buni primari pe care i-a avut Bucureştiul, fiind cel care a modernizat oraşul: a deschis noi linii de tramvai, a reorganizat lucrul primăriei ş.a. În numai 3 ani a contribuit foarte mult la „europenizarea” oraşului prin impunerea unor reguli arhitecturale foarte riguroase, de construire.
În vremea sa s-au realizat axele nord-sud şi est-vest, construindu-se principalele bulevarde, dar şi 28 de şcoli, şcoala de comerţ de pe strada Domniţa, Morga, un azil de noapte cu 40 de locuri, serviciul gratuit de transport cu trăsura al bolnavilor la spital şi al morţilor la morgă.
Tot el a introdus iluminatul electric pe bulevardul principal şi a amenajat Cişmigiul cu fântâna care reprezenta o copie după acea de la Saint-Cloud, realizată de cel mai ilustru arhitect al lui Ludovic al XIV-lea (1661-1715).
De asemenea au fost pavate cu piatră numeroase străzi ale Capitalei.
1908: S-a înfiinţat la Bucureşti, Societatea Scriitorilor Români. Preşedinte al Societăţii a fost ales poetul şi publicistul Cincinat Pavelescu. A funcţionat sub această denumire până în martie 1949.
La adunarea de constituire a Societăţii Scriitorilor Români (S.S.R.), desfasurata in 28.04/11.05 1908, alături de scriitori bucureşteni au participat şi reprezentanţi din provincie ai breslei.
Preşedinte al Societăţii a fost ales poetul şi publicistul Cincinat Pavelescu.
Cincinat Pavelescu
La adunarea generală din anul următor a fost ales preşedinte Mihail Sadoveanu.
Societatea a funcţionat sub această denumire până în martie 1949, cand a apărut Uniunea Scriitorilor din România, prin fuziunea între S.S.R. şi Societatea Autorilor Dramatici.
1923: S-a născut generalul-locotenent medic Gheorghe Niculescu; a introdus pentru prima dată în România tratamentul cu laser de slabă putere în ortopedie şi traumatologie.
A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992; (m. 1995).
1930: România a semnat, la Paris, patru acorduri prin care erau reglementate complet şi definitiv obligaţiile financiare ce îi reveneau Ungariei potrivit prevederilor Tratatului de la Trianon şi armistiţiului din data de 3 noiembrie 1918.
1940: S-a născut pianista română Elena Cosma; (d. 2001).
1943: S-a născut la Lipova, jud. Arad, pictorul român Augustin Costinescu.
https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg?w=136 136w, https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg?w=273 273w, https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg 400w" alt="" width="311" height="342" data-attachment-id="153976" data-permalink="https://cersipamantromanesc.wordpress.com/image-23-6/" data-orig-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg" data-orig-size="400,440" data-comments-opened="1" data-image-meta="{"aperture":"0","credit":"","camera":"","caption":"","created_timestamp":"0","copyright":"","focal_length":"0","iso":"0","shutter_speed":"0","title":"","orientation":"0"}" data-image-title="image-23" data-image-description="" data-image-caption="" data-medium-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg?w=273" data-large-file="https://cersipamantromanesc.files.wordpress.com/2021/04/image-23.jpeg?w=400" /> 
Lucrările sale se afla răspândite în numeroase muzee şi colecţii cum ar fi:
Muzeul Naţional de Artă al României (Cabinetul de Grafica), Muzeul din Sf.Gheorghe, Zalau, Botosani, Muzeul de Arta Craiova, Muzeul Tarii Crisurilor,Oradea, Colectia Camerei Deputatilor, Bancorex, Banca “Ion Tiriac”, Banca Turco-Romana, Muzeul de Arta Constanta, Rm.Valcea si in colectii particulare din Romania, Germania, Franta, S.U.A., Japonia, Canada, Filipine, Spania, Israel, Venezuela, Grecia, Italia, Noua Zeelanda, Olanda, Anglia, Brazilia, Australia, Turcia, Suedia.
A primit Premiul pentru pictură la Expoziţia Tineretului (Atheneul Roman, 1975);
Premiul pentru pictură (Organizaţia Naţională a Pionierilor, 1987).
1948: A fost arestat fruntașul comunist român Lucrețiu Pătrășcanu, sub acuzația de „naționalism burghez, șovinism, colaborare cu Siguranța Statului în perioada interbelică și complot. A fost un reprezentant al comunismului naţional, unul dintre liderii PCR care a participat la înfăptuirea actului de la 23 august 1944; ministru al justiţiei între anii 1944 şi 1948.
A fost sechestrat într-o casă conspirativă pentru a fi anchetat. În același proces au mai fost arestați și judecați Elena Pătrășcanu (soția lui), Harry Brauner, Lena Constante, Petre Pandrea (cumnatul lui), Herant Torosian, Alexandru Ștefănescu, Emil Calmanovici, Remus Koffler, Ioan Mocsony-Stârcea, Anton Golopenția, Belu Zilber, Victoria Sârbu (soția lui Ștefan Foriș) și alte 33 de persoane. În prima fază a anchetei a fost cercetat de o comisie din care făceau parte Teohari Georgescu, Iosif Rangheț, Al. Drăghici.
În perioada următoare s-a trecut la pregătirea unui proces-spectacol în care, alături de Pătrășcanu, să fie implicați și alți membri ai Biroului Politic și ai Secretariatului, cu stagii importante în ilegalitate. Procesul ar fi urmat să se desfășoare în momentul în care Moscova ar fi cerut acest lucru.
Victimele procesului trebuiau să fie neapărat de la vârful partidului pentru a arăta Kremlinului că Bucureștiul îi este credincios, că supravegherea e maximă și că nimeni nu rămâne nesancționat pentru abateri de la linia partidului.
1953: S-a născut în satul Popeștii de Sus, raionul Drochia scriitorul basarabean Ion Mânăscurtă.
În 1975 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie.
A editat publicistică, proză, care au fost traduse în mai multe limbi ale lumii. A fost redactor la publicațiile „Tinerimea Moldovei”, „Femeia Moldovei”.
1953: S-a născut Bogdan Hossu, președintele Confederației Naționale Sindicale Cartel Alfa.
1965: A murit la Sinaia, Florica Cordescu-Jebeleanu, pictoriță și graficiană română,(soră geamănă cu graficiana Marcela Cordescu), sotia poetului Eugen Jebeleanu; (n.10 mai 1913, la Constanţa).
A fost o ilustratoare şi o graficiană înzestrată care a lasat o creaţie plastică de o mare forţă emoţională. A reprezentat arta plastică românească la expoziţii internaţionale organizate la Budapesta, Zagreb, Moscova, Saint Petersburg, Paris, Atena, Varşovia, ş.a.
Pentru lucrările sale artista a primit distincţia de Artist Emerit în anul 1964.
1965: S-a născut Carol Sebastian, jurnalist, editor la Biroul BBC din Bucuresti.
1972: A decedat Gabriel Barta, regizor român de film documentar; (n. 1923).
1976: S-a născut in București, Alessandra Stoicescu, prezentator de televiziune și editor tv.
Este cunoscuta ca moderatoare a emisiunii 100 de minute de pe postul Antena 3.
A mai fost şi prezentatoarea jurnalul principal de ştiri de pe Antena 1 (Observator) şi realizatoare a emisiunii News First de la fostul radio News FM.
1990: Consiliul European adoptă o declarație comună, prin care hotărăște extinderea relațiilor cu țarile Europei Centrale și de Est, printre care și România.
1992: Se încheie procesul fostului şef al Securităţii, Iulian Vlad, care este condamnat la 12 ani închisoare şi degradare militară.
S-a născut la 23 februarie 1931 în satul Gogoșiţa, comuna Gogoşu, judeţul Dolj.
Si-a început cariera ca activist de partid încă de la vârsta de 16 ani, deţinând mai multe funcţii pe linie de partid până la încadrarea în Ministerul Afacerilor Interne/Securitate, la 1 mai 1952.
Între 1947-1950, viitorul general de Securitate a deţinut mai multe funcţii pe linie de partid: secretar de plasă al organizaţiei Tineretul Sătesc din Dolj (1947), membru în Biroul de plasă PMR Băileşti, secretar de plasă UTM şi membru în Comitetul Judeţean UTM Dolj (1948), membru în Comitetul Central al UTM (1950).
A absolvit Institutul Pedagogic, Facultatea de Drept, cu examen de diplomă, cursul pentru cadrele de conducere de pe lângă Academia <<Ştefan Gheorghiu>> şi Universitatea politică şi de conducere”.
Ascensiunea sa a fost prefigurată încă din 1956-1957, când a urmat un curs de securitate în Uniunea Sovietică.
Majoritatea ofiţerilor de Securitate care au deţinut funcţii de conducere în prima parte a regimului comunist au urmat astfel de „specializări”.
După acest curs, a fost numit în august 1957 locţiitor al şefului Serviciului învăţământ din Direcţia Cadre, iar după aceea şef al acestui serviciu.
În 1960 a fost promovat locţiitor al şefului Direcţiei cadre, iar în iunie 1967 şef al Direcţiei Învăţământ din Consiliul Securităţii Statului.
El a deţinut o funcţie similară până în 1974, inclusiv în urma reorganizărilor Securităţii şi ale Ministerului de Interne din prima parte a anilor ’70[41].
În paralel cu ascensiunea sa profesională, Iulian Vlad a fost ridicat în grad militar (23 august 1954 – locotenent major, 23 august 1957 – căpitan, 23 august 1962 – maior, 23 august 1964 – locotenent colonel, 30 decembrie 1967 – colonel, 6 iunie 1971 – general maior)
În 1974, Iulian Vlad a fost numit comandant al Şcolii militare de ofiţeri activi de la Băneasa, iar în mai 1977 a fost avansat la gradul de general locotenent şi propulsat în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne, răspunzând de activitatea de contraspionaj
A fost implicat în campania de urmărire şi represiune declanşată de Securitate împotriva cunoscutului disident anticomunist, Vasile Paraschiv, dar şi asupra intelectualilor Ana Blandiana, Dorin Tudoran şi Gheorghe Ursu.
De asemenea, a fost unul dintre ofiţerii de Securitate cu funcţii de conducere în aparatul represiv al statului comunist, care a participat la elaborarea măsurilor de reprimare adoptate de autorităţi după revolta minerilor din Valea Jiului (august 1977) si a fost implicat în urmărirea celor care au aderat la Meditaţia Transcendentală, dispunând „filarea si deschiderea dosarelor de urmărire informativă a tuturor persoanelor implicate în această mișcare – câteva sute – sub bănuiala ca acestea ar putea întreprinde acțiuni de spionaj.”
În „ultimul deceniu comunist”, Iulian Vlad a făcut parte constant din conducerea Securităţii. Din 1983 a fost adjunct al ministrului de Interne, fiind responsabil cu „problemele de securitate internă” din Departamentul Securităţii Statului, iar ultima lui funcţie în principala structură represivă a regimului comunist a fost cea de şef al acestui departament.
A fost numit în această poziţie cu puţin timp înainte de greva muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987.
Generalul Vlad a pretins că din ziua de 22 decembrie 1989 Securitatea nu a mai executat ordinele lui Nicolae Ceauşescu, trecând de partea revoluţionarilor.
Întrebările despre trădarea Securităţii rămân, deocamdată, fără un răspuns clar. În mod cert, ultimul şef al Securităţii a dispus de o „seamă de date şi informaţii” care l-au convins că „situaţia era de aşa natură în acel moment că nu putea să fie altul deznodământul”.
După decembrie 1989, Iulian Vlad şi alţi ofiţeri de Securitate au fost implicaţi în mai multe procese deschise unor cadre ale fostei Securităţi.
Condamnat la 24 ani pentru genocid, ultimul şef al Securităţii a fost amnistiat la sfârşitul anului 1993[68] de către preşedintele Ion Iliescu.
Începând de la această dată, Iulian Vlad s-a remarcat printr-o discreţie totală, fiind însă prezent la o serie de manifestări organizate de foştii lui subordonaţi.
1994: În urma negocierilor purtate cu Ministerul Afacerilor Externe si ca urmare a rezultatului acestora, vizita Regelui Mihai s-a anulat, ca urmare a interdicției autoritatilor române de a i se acorda viza de intrare in țară.
1996: A murit în București, poetul roman Alexandru Jebeleanu, membru al PCR ; (n. 7 octombrie 1923, Șipet, Timiș ).
A urmat cursurile Facultatii de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.
A debutat în revista “Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul “Oglinzi sonore”
În 1952 publicația Scrisul bănățean a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972.
În ianuarie 1964 revista Scrisul bănățean și-a schimbat denumirea, devenind revista Orizont.
Din 1972 a devenit redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara
Între cele mai cunoscute volume publicate de Eugen Jebeleanu se evidențiază :
Schituri cu soare, 1929; Inimi sub săbii, 1934; Ceea ce nu se uită 1945; Bălcescu, 1952; Surîsul Hiroshimei, 1958; Cântece împotriva morții 1963; Elegie pentru floarea secerată– (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967; Hanibal, 1973.
În Timişoara o stradă îi poartă numele.
1997: Se semnează Protocolul de înfrăţire a oraşelor Suceava şi Chişinău.
2001: S-a lansat Teatrul Național pentru Copii, proiect acceptat de Teatrul Național I. L. Caragiale, director general Dinu Săraru, la inițiativa Fundației „Abracadabra”, condusă de actorul Marian Râlea.
Foto: Marian Rîlea
2002: A murit generalul Aleksandr Lebed, fost comandant al Armatei a 14-a ruse din Transnistria, guvernator al regiunii siberiene Krasnoiarsk, candidat la preşedinţia Rusiei, socotit un posibil succesor al președintelui Federației Ruse, Boris Elţîn; (n. 20 aprilie 1950).
A ajuns în prim-planul vieții publice din Rusia după tentativa de lovitură de stat din 1991, în timpul căreia un grup de conspiratori din vechea gardă comunistă conservatoare sovietică au încercat să-l răstoarne pe președintele Mihail Gorbaciov și să stopeze cursul reformelor inițiate de acesta din urmă.
În momentul critic al crizei, comuniștii conservatori au dat ordin armatei să încercuiască , sediul Parlamentului Rusiei, generalului Lebed fiind însărcinat cu trimiterea tancurilor, dar el a refuzat să acționeze împotriva parlamentarilor și a lui Boris Elțin, președintele RSFS Ruse.
Mai târziu, Lebed a fost avansat, devenind adjunct al comandantului VDV – trupelor de parașutiști, Pavel Gracev.
După ce a luat parte la acțiunile violente de înăbușire ale mișcărilor naționale din Caucaz, (printre care și a marșului pentru independență din fața guvernului din Tbilisi (Georgia), în urma căruia au fost uciși 20 de protestatari), Alexandr Lebed a fost numit în iunie 1992 comandant al Armatei a 14-a, dislocată în Moldova.
Prezența trupelor rusești este considerată unul dintre factorii puternic destabilizatori din zonă, în timpul conflictului din autoproclamată republică transnistreană.
Pe 7 septembrie 1997, Leded a afirmat în cadrul unui interviu din emisiunea 60 de minute că fosta Uniune Sovietică a pierdut urma câtorva „bombe nucleare de dimensiunea unei valize”.
Atât guvernul Statelor Unite, cât și cel al Federației Ruse au respins imediat afirmațiile lui Lebed, autoritățile ruse mergând până acolo încât au afirmat că asemenea arme nici măcar nu au fost create.
Pe 17 mai 1998, Lebed a câștigat alegerile pentru funcția de guvernator al ținutului Krasnoiarsk.
A rămas în funcție până la moartea sa din 28 aprilie 2002, cauzată de prăbușirea elicopterului în care se afla.
Cauza oficială a prăbușirii a fost coliziunea aparatului de zbor cu liniile de înaltă tensiune în timpul zborului, pe timp cu ceață.
Până în zilele noastre se mai fac auzite diferite teorii despre conspirații care ar fi dus la moartea lui Lebed.
2006: A decedat la București , scriitorul Vasile Rebreanu, prozator, traducător, dramaturg şi eseist; (n. 11 noiembrie 1934 la Florești, Bistrița Năsăud, România).
A studiat la Facultatea de filologie din București (promoţia 1957) și a debutat în 1956 în Tânărul scriitor.
Începând din 1969 a fost director la Studioul de radio din Cluj.
În perioada 1969-1985 director la Radiodifuziunea Română, apoi la TVR Cluj.
A fost mulți ani redactor la ziarul Tribuna.Devine redactor-şef al Editurii Dacia din Cluj.
Prima sa carte, “În plină zi”, îi apare în 1959. Colaborează la „Tribuna”, „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „Viaţa românească”, „Familia”, „Steaua”, „Utunk” etc.
Este deţinătorul a cinci premii ale Uniunii Scriitorilor din România şi a şase premii internaţionale.
www.rasunetul.ro/sites/default/files/styles/galleryformatter_slide/public/articole/2009/04/v.p.p.2001.jpg?profile=RESIZE_400x" width="200" />
2009: A murit în urma unui stop cardiac, interpreta de muzică populară Valeria Peter Predescu; (n.24 octombrie 1947 în satul bistriţean Telciu, de pe Valea Sălăuţei).
A inceput sa cante in 1972, iar primele înregistrări le-a făcut la Radio Cluj cu redactorul şi culegătorul de folclor Dumitru Vartic.
În 1973, a realizat înregistrări la Radiodifuziunea Română cu orchestra Radio, dirijată de George Vancu, iar, în următorul an, a susţinut prima etapă a Concursului „Floarea din grădină”, concurs pe care l-a câştigat in 1977,cu maximum de puncte.
A fost referent de specialitate în cadrul Centrului Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, culegătoare de folclor, Valeria Peter Predescu a strâns, în cei 35 de ani de carieră, 61 de albume, patru cărţi şi culegeri folclorice, diplome, titluri onorifice şi premii primite în ţară şi la diverse festivaluri folclorice internaţionale.
În municipiul Bistriţa a pus bazele unui grup folcloric format din copii, „Mioriţa”, cărora a ţinut să le împărtăşească toate cunoştinţele sale despre muzica şi tradiţiile năsăudene.
2010: A murit istoricul Cornelia Bodea, membru titular al Academiei Române din 1992, autoare a numeroase lucrări de istorie a românilor; (n. 9 apr. 1916).
2012: A murit fiziciana Margareta Giurgea, membru titular al Academiei Române din 1992; (n. 19 august 1915).
A absolvit Facultatea de Știinṭe, secṭia Fizico-Chimice ṣi, în 1937, a devenit asistent la catedra de Acustică ṣi Optică. În anul 1943 și-a susținut doctoratul cu o teză din domeniul descărcărilor electrice.
A devenit apoi conferenṭiar la Universitatea din Bucureṣti, conferenṭiar la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii. În paralel, din 1949, a fost cercetător la Institutul de Fizică al Academiei ṣi la Institutul de Fizică și Tehnologia Materialelor. A făcut cercetări ṣtiinṭifice în domeniile descărcărilor electrice în gaze, spectroscopiei de absorbție, împrăștierii luminii în lichide pure.
În 1991 a fost aleasă membru corespondent și, în 1992, membru titular al Academiei Române. Pentru trei ani, a fost președinte al Secției de Științe Fizice a Academiei Române (1992-1995).
2013: A murit in urma unui infarct, „sensei” (maestrul) Dan Stuparu, unul dintre fondatorii Federaţiei Române de Arte Marţiale, imediat după 1989 ; (n. 1951).
A fost un nume de referinţă al artelor marţiale din România, fiind deopotrivă, după 1989, unul dintre fondatorii Federaţiei Române de profil .
Ulterior, maestrul a pus bazele unei noi federaţii în România: Federaţia Română de Karate Tradiţional, înfiinţată în anul 1993. A fost absolvent al Şcolii Internaţionale de antrenori din San Diego, SUA.
A devenit vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Karate Tradiţional, vicepreşedinte al Federaţiei Europene de profil şi preşedinte al Federaţiei Balcanice.
În 1995, a fost numit antrenor emerit al sportului, devenind şi antrenorul lotului naţional de karate tradiţional.
A primit mai multe premii şi distincţii printre care amintim : Ordinul “Serviciul Credincios” acordat de Preşedintele României.
Lucrări publicate: „Manualul antrenorului de karate tradiţional”.
2018: A decedat la Craiova, actorul Ilie Gheorghe (n. 21 septembrie 1940, Giubega, Dolj), absolvent al Institutului de Teatru și Film în 1967.
A fost mai întâi învățător, a absolvit Scoala Normală din Craiova in 1958, s-a căsătorit, apoi a intrat al doilea la I.A.T.C. si a absolvit facultatea in anul 1967, la clasa profesorului Dinu Negreanu.
De la absolvire a jucat pe scena Teatrului National Marin Sorescu din Craiova.
A debutat cu rolul lui Iamandy din spectacolul Iancu Jianu de Octav Măgureanu.
A jucat pe cele mai mari scene ale lumii, a fost angajat timp de 8 luni la Nottingham, la teatrul Playhouse unde a jucat rolul lui Caliban din Furtuna in 85 de spectacole, cu turnee in toata lumea, sase luni in Franta, cu Marchizul de Sade, trei luni in Italia.
A jucat si in filme ca: Soarele și infinitul, Morometii, Aurul alb, Ochii care nu se văd, Răzbunarea Robertei- serial Tv, Amantul marii doamne Dracula- serial Tv.
Premii: 2004 – Meritul cultural în grad de Cavaler, Premiul Amza Pellea al revistei Lamura, Premiul national Marin Sorescu, acordat de Academia Română și TNC.
De asemenea, a fost nominalizat pentru titlul ”Omul anului 1996” de American Biographical Institute, Premiul I la Gala dramaturgiei românești de la Timișoara – 1986, Premiul I și titlul de laureat la Festivalul National de teatru -1985, etc.
2021: A încetat din viață artista plastică Doina Artemiza Boceanu, membră a Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Brașov; (n. 20 octombrie 1940, Câmpina, Prahova ).
CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
Sfinţii Apostoli Iason şi Sosipatru
Sfântul Apostol Iason a fost Episcop al oraşului Tars de către Sfântul Apostol Pavel, în timp ce Sfântul Apostol Sosipatru a fost hirotonit Episcop în Iconium.
Aceşti doi Apostoli au ajuns să predice cuvântul Evangheliei în Insula Corfu, unde au ridicat o biserică în cinstea Sfântului Arhidiacon Ştefan.
Aflând de activitatea lor misionară, regele insulei i-a trimis în închisoare, unde au fost închişi împreună cu şapte tâlhari. Apostolii le-au propovăduit acestora învăţătura lui Hristos şi i-au adus la dreapta credinţă. Auzind despre schimbarea tâlharilor, regele a poruncit ca aceştia să fie omorâţi.
Când regele îi tortura pe Sfinţii Apostoli lason şi Sosipatru, fiica lui, fecioara Cherchira, privea pătimirile lor. În acel moment s-a declarat şi ea creştină. Regele a poruncit apoi că ea să fie închisă în temniţă. Văzând că fiica să nu doreşte să se lepede de credinţa în Hristos, regele a poruncit să se dea foc temniţei în care era închisă.
Printr-o minune dumnezeiască fecioară a rămas nevătămată. Văzând aceasta, regele a ordonat că fiica lui să fie omorâtă de către arcaşi. La scurtă vreme însă, s-a întâmplat ca regele să moară, iar Sfinţii Apostoli lason şi Sosipatru au rămas în viaţă.
Noul rege al insulei primind Sfantul Botez, a oprit persecutiile impotriva crestinilor. Sfintii Apostoli lason si Sosipatru au predicat Evanghelia si au pastorit Biserica din Insula Corfu pana la sfârșitul vieții.
Tot astăzi, facem pomenirea:
– Sfintilor Mucenici Dada, Maxim si Cvintilian;
– Sfintei Mucenite Cherchira;
– Sfintilor Mucenici Zinon si Vitalie;
– Sfantului Mucenic Eusebie;
– Sfintilor Apostoli Onisifor si Evod;
CITIȚI ȘI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/04/28/123692/
Bibliografie (surse):
- Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
- Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
- ro.wikipedia.org.;
- mediafax.ro;
- Istoria md.;
- worldwideromania.com;
- Enciclopedia Romaniei.ro;
- rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;
- Caietele CNSAS, an VII, nr. 1(13)/2014;
- Cinemagia.ro.
-->
Răspunsuri