sursa: racoltapetru6
Ionel nu credea în blesteme, în ghicitul viitorului sau alte vrăjitorii, deși provenea de la țară, iar părinții lui erau oameni cu frică de Dumnezeu și teama de alte fenomene pe care nu le puteau explica. Tânărul avea o fire pragmatică și adaptată vieții urbane, având încredere doar în ce-i vedeau ochii și îi percepeau celelalte simțuri. De aceea și-a ieșit din pepeni după reacția îngrozită a prietenului său.
– Măi, tu ești prost? Încă te mai gândești la ce ți
sursa: racoltapetru6
Cornel și Ionel aveau multe în comun, iar aceste potriviri i-a apropiat de puteai să zici că sunt prieteni foarte buni. Amândoi erau singuri, locuiau în același bloc cu garsoniere și lucrau la o firmă de construcții de peste drum, care le-a oferit și locuințele. Existau și deosebiri între ei, în ceea ce privea aspectul și caracterul. Pe când Cornel era înalt ca o macara cu două brațe, Ionel nu reușea să se laude cu mult peste un metru și jumătate, însă asta nu-i
-->