Un tangou de neuitat

Aveam 20 de ani, îmi dădusem demisia de la ziar și eram pe drumuri. Contra unei șpăgi cât jumătate din ultimul meu salariu îmi aranjasem o cameră în căminul facultății de medicină. Ca să mă întrețin, dădeam meditații de anatomie unor studenți arabi, cărora le spusesem că sunt medic stagiar venit de la Brașov. Într-o zi, m-a întrebat unul cum se face anamneza în cazurile de urgență. N-am știut să-i răspund, am improvizat ceva din Platon, dar arabii s-au prins că-i mințeam și