În vara asta, te-aş ruga să pleci

Vara asta toridă va lăsa urme-adânci,

Mie-n umărul stâng, ţie-n buza de sus,

N-aş mai şti să te mângâi, chiar de-ai vrea să mai plângi

Pe un ultim peron al iubirii-n apus

Dacă vrei, aş putea să-ţi fac rost pe ascuns

De o umbră mai deasă sau de-un vânt mai festiv,

Aş pretinde la schimb doar un simplu răspuns

În tăcerea absurdă ce te ţine captiv

Dar ce rost ar avea un cuvânt chiar acum,

Când abia m-am