Eminescu și parfumul de tei
Aleargă copacii cu vârful în jos
și cerul plânge laconic sub ei.
Mulți scriu azi de toate alergând
să prindă un loc pe bancă sub tei.
Secundele sfârșesc pe roata timpului,
unde ne pierdem cu toții: bogați și săraci
disprețuind agonisala de-o viață,
când trecem în rândul drepților,
cărora trupul se descompune legal.
În literatură, nimc nu se poate schimba
după voia criticilor anonimi.
Eminescu rămâne verical
în spațiul celest, rămâne universal.
Între aștrii - Luceafăr, Lumină, scântei;
Terestru, crează o lume a Lui
înmiresmată cu parfumul de tei.
Nelu Părăianu 15. 01. 2018
Comentarii