Sursă: Ștefan Luchian
Ștefan Luchian (1/13 februarie 1868 – 28 iunie 1916)
Ștefan Luchian a fost unul dintre cei mai talentați pictori români, supranumit poetul plastic al florilor.
Educația plastică și-a început-o la Școala de Belle-Arte (1885–1889. Profesorii săi au fost Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman la Pictură și Constantin I. Stăncescu la Istoria artelor și Estetică, dar a considerat academismul promovat de Școala de belle-arte, insuficient și sărăcăcios pentru a exprima noile tendințe în arta de sfârșit al secolului al XIX-lea. În paralel cu Școala de Arte Frumoase a urmat și cursurile clasei de Flaut ale Conservatorului din București. În 1889 a plecat la München și a studiat două semestre la Academia de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe Johann Caspar Herterich și Ludwig Herterich, foarte buni desenatori (dar și ei academiști conservatori). În 1890, unde a participat la prima expoziție a societății de artă Cercul artistic.
Prin opera sa, Luchian s-a dovedit a fi o personalitate artistică originală, afirmându-se cu o pictură generoasă, vibrantă și care, prin paleta sa cromatică plină de lumină, prin poziția artistică înnoitoare, precum și printr-o scânteietoare expunere a limbajului, a reușit să transmită privitorului un mesaj umanist de mare calitate.
Pădurea toamna/Forest in Autumn
Lunca de la Poduri/The River Meadow at Poduri, 1909
Puțul de pe Strada Clucerului/The Well on Clucerului Street, 1902-1904
Păstorița/The Shepperdess
Safta Florăreasa/Safta the Flower Girl, 1901
Moș Nicolae Cobzarul/Old Man Nicolae the Fiddler, 1906
Lăutul/Hair Washing, 1911-1912
Cap de copil/Child Head
Alecu Literatu
Cele mai cunoscute opere ale sale au fost: Ultima cursă de toamnă, Anemone, Maci, Casa lui Moș Gheorghe din Brebu și Albăstrele.
Marele aport inovator adus de Luchian în pictura românească din acele vremuri a fost reprezentat de modul de transpunere a efectelor de lumină, care la el izbucnesc la fiecare tușă de culoare.
În 1893 și-a amenajat un atelier și a expus la Cercul Artistic. În 1894 a expus la Salonul oficial de arte plastice, intitulat Expoziția artiștilor în viață, și din nou la Cercul Artistic, iar în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al Cercului artistic. A fost principalul inițiator al Expoziției artiștilor independenți, care s-a deschis chiar în fața Salonului Oficial. Pentru a-și întregi veniturile, în perioada 1897–1900 s-a asociat cu Constantin Artachino și a pictat biserici în Tulcea, Alexandria și București (Biserica Brezoianu).
Bolnav de scleroză multiplă de la vârsta de 30 de ani, paralizat și încercat de dureri groaznice și cu o stare materială precară, a ajuns să picteze țintuit în fotoliu și cu penelul legat de încheietura mâinii, pictând atunci minunatele sale compoziții florale. Înainte de a se îmbolnăvi, era cunoscut ca un pasionat al sportului, îi plăceau velocipedele, primele biciclete apărute în Regatul României. Mai mult decât atât, pictorul a câștigat și prima cursă de biciclete, de la București la Giurgiu, dar și pe cea de la Turtucaia.
S-a stins din viață la doar 48 de ani.
Anemone/Anemona Flowers, 1908
Crizanteme/Chrysanthemums
Imortele/Straw flowers
Gura Leului/Snapdragon
Garoafe/Carnations
Anemone
Trandafiri albi/White Roses
Oala cu crizanteme/Pot with Chrysanthemums
Mai mult: Ștefan Luchian [Wikipedia]
Ștefan Luchian (Film artistic, 1981) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Ion Caramitru, George Constantin, Maria Ploae, Ovidiu Schumacher, Mircea Constantinescu, Monica Ghiuță, Victor Rebengiuc, Petre Gheorghiu etc.
-->
Comentarii
Autoportret în grădină / Self Portrait in the Garden
Portret de femeie / Portrait of a Woman, 1901
Spălătoreasa / The Laundress
Interior (Lorica) – Luchian’s Last Painting (1913)
Un Zugrav / A Housepainter (Self-portrait), 1909