Într-o lume a poeziei literare în care scrisul se îndreaptă vertiginos înspre sentimente, Gabriela Mimi Boroianu rămâne autentică, o poetă ce alege să expună stări prin cuvinte, dar emoţiile continuă să înflorească, ideile să nască idei. Mă las purtată într-o călătorie începând cu primul volum de poezii debut *Cântând iubirea*, în care se elogiază iubirea Gabriela Mimi Boroianu se lasă purtată de armonia vivaldiană, de trecerea sufletului prin anotimpuri ale toamnei, ale iubirii într-un egocentrism poetic ce defineşte dorinţa de perfectibilitate, dar şi printr-un altergocentrism
Mi-a venit un gând Lună nouă
Să-mi împart cărarea-n două.
Una către mine,
Una către tine.
O oglindire de iubire în ea, o fuzionare cu jumătatea ei, androgină, având în vedere contextul dual în care poeta alege să se exprime,pentru a întregi sufletul într-o manieră complexă.
Gabriela Mimi Boroianu nu se ascunde în spatele literelor, pune punctul pe I,poemele sale fiind, de cele mai multe ori, expansive, explicite, deschizându-şi sufletul preaplin de sensibilitate în faţa interlocutorului.
Iubește-mi sufletul, dar nu-mi cere mai mult.
Nu cere o iubire pământeană.
Nu am de unde să-ți dau, tot ce-am avut
E sufletul ce-n mine se destrămă.
Relevă dorinţa de a se face înţeleasă, de a fi percepută exact cum se arată ea, cu toată transparenţa unui suflet sincer de primăvară. Poeta conştientizează şi înţelege relaţia profundă, sacră pe care scriitorii o dezvoltă cu poezia, dar nu îşi neagă dreptul la a spera că frumosul, evidenţiat de o gândire şi mâini măiastre, poate schimba trecerea timpului.
Ca să te pot iubi așa cum ești,
Eu toate lacrimile mele Domnului le-aș da,
Prin timp trecând să mă-ntlânesti,
Să recunosc dragostea ta.
Și i-aș mai da în plus lui Dumnezeu
Un zâmbet cald și îngeresc,
Să te creeze doar al meu.
Să mă iubești, să te iubesc.
Poeziile Gabrielei Boroianu se lasă depănate, fir cu fir, vers cu vers, fie planând deasupra sufletului, într-o poveste atât de dragă fiinţei sale. Poeta este un om al cuvantului în care își poate lua în stăpânire universul. O topica utilizată în majoritatea versurilor reliefând iubirea „De-ai ști tu dorul tău cum vine/Cum mă inundă ca o apă.” (De-ai ști tu); „Lacrimile tale sunt ca roua cerului/Surâsul tău este ca floarea câmpului./Ești un miracol al naturii renăscute/Fată cu cântul și vorba atât de plăcute./Din brațele tale cresc flori de iubire
În părul tău se prind mărgăritare și safire./Iar la picioarele tale, ca doi crini când plouă,/Te minunezi văzând cum încolțesc flori de rouă!” (Odă).
În poeziile Gabrielei Mimi Boroianu ne dă stări de fioruri, subliniate prin stări de dor, de neliniște, de iubire, marcate prin metafore. Cromatica la care apelează, încadrată într-un perimetru de nuațe învelite de un curcubeu din care răzbate uneori verdele,rosu și albul acestea subliniază starea de spirit a poetei. Pot fi considerate, în calitate de simboluri, ca având valențe, iar Gabriela îl alege mereu pe cel pozitiv. Albul este armonia tuturor nuanțelor de lumină a culorilor purității și candoarei, a inocenței. Verdele leagă de poezia ei, în căutarea frumosului și al unui Eden de a cărui amintire nu se poate dezlipi. Verdele,starea sa pozitivă, afânează starea de pendulare dintre puritate și goliciune, pustiu, revârsându-se în versuri aidoma unei iubire pe care poeta nu este pregătită să și-o nege. Prin limbajul ales se remarcă încercarea sa de a evada din prezent, de abandonare a lui aici și acum, stare prudent și subtil reliefată prin epitete, metafore. Poziționarea adjectivelor înaintea substantivelor, această topică inversă a sufletului vizavi de trup – am putea spune, conturează ideea conform căreia pentru poetă contează foarte mult.
În palma ta cresc vise de iubire,/Iar eu sunt obosită și-nsetată,
M-aplec și beau un strop de fericire,/Să pot pătrunde-n lumea-ți minunată. ( În palma ta) stări de beatitudine,încearcă să atragă starea de calm, de pace, refuzând stridentul; deși ca formă, limbajul poate fi considerat strident, conținutul ideatic denotă un refuz al disonanțelor. Pendulează între anotimpuri pe note muzicale pe care o pune în vers, de (Vivaldi) mediteraneene (prin raportarea la Ravel se prelungește dorul de calm, de țărmuri neatinse și visare a poveștii de iubire).Iubirea este salvarea pe care o zăreşte, o respiră şi o inspiră la fiecare pas: iubirea de oameni, de neoameni, de pustiu şi de frumos, de trecut şi de viitor, de un azi pe care nu vrea să-l scape din gânduri.
Lenuş Lungu
http://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2014/08/22/cantand-iubirea-gabriela-mimi-boroianu/
-->
Răspunsuri
Lecturat cu multa placere. Felicitari si sincere aprecieri.
Mă simt onorată că, dintre atâția scriitori, m-ai ales pe mine să-mi dăruiești din timpul tău, scriindu-mi aceste minunate rânduri! Mă simt binecuvântată și binecuvântez ziua când mi-am făcut cont pe site și am participat la concurs. Nu-aș fi crezut că voi câștiga! Nu aș fi crezut că voi primi în dar această carte ! Simt că Dumnezeu a trimis un înger să aibă grijă de mine, să-mi îndrume pași într-o lume nouă, minunată, o lume care mie nu-mi era cunoscută și în care nici măcar nu visam că am să pășesc vreodată! Un înger cu un chip de om, tu Lenuș! Și pentru toate acestea îți mulțumesc. Poate că nu găsesc cuvinte suficiente sau mai sofisticate că să mulțumesc așa cum aș vrea , dar să știi că așa simple cum sunt ele ,sunt spuse cu toată sinceritatea și din tot sufletul !
Multumesc frumos Mimi pentru cuvintele frumoase. Meritul este numai al tau si versurile tale ung sufletele.
Cu mare drag!