Cristina Nemerovschi: ”Trăiți, citiți, iubiți și fiți adevărați până la capăt!” (interviu)

[Lenuş Lungu]

Cristina Nemerovschi: ”Trăiți, citiți, iubiți și fiți adevărați până la capăt!” (interviu) By Cristian Cărpenaru Cristina Nemerovschi este o scriitoare sinceră, care nu se teme de provocări în ciuda avalanșei de detractori iviți peste noapte ca ciupercile după ploaie. Pasiunea pentru scris și fervoarea sincerității ne oferă o literatură autentică și magnetizantă. Spune-mi te rog despre scriitoarea și femeia Cristina Nemerovschi. În primul rând, sunt un om căruia îi plac cel mai mult două lucruri: să scrie autentic și să trăiască intens. De cele mai multe ori, cele două se confundă. Perioadele în care scriu cu cea mai mare pasiune sunt cele mai intense din viața mea; și invers, nu aș putea scrie autentic și sincer dacă nu aș fi trăit cât mai la limită, încercând să simt tot ceea ce mi-a ieșit în cale – experiențe, oameni, sentimente. Mă atașez foarte ușor de oameni, sunt deschisă, prietenoasă și îmi place mult să-mi întâlnesc cititorii, să aflu ce i-a atras la cărțile mele. Când și cum ai descoperit pasiunea de a scrie? Am descoperit-o în etape, de mai multe ori. Întâi a venit cititul, apoi, pe la 10-11 ani, am început cu mici povestiri, chestii originale, pe care le scriam numai și numai de plăcere, fără să mă gândesc dacă ceea ce scriu ar putea fi considerat literatură. Apoi, prin liceu am mai avut o perioadă mai serioasă de scris, tot așa, legată mult de citit, de autorii preferați pe care îi descopeream treptat… Iar a treia, și cea finală , a venit odată ce am început lucrul la primul meu roman, Sânge satanic, pe la 26 de ani. De la a doua carte am înțeles că scrisul care în final este legat între două coperți și oferit cititorilor e ușor diferit de scrisul doar pentru tine – presupune o anumită responsabilitate, și îți cere un echilibru, la care nu este întotdeauna ușor de ajuns: să scrii așa cum îți place ție, dar, în același timp, să-ți pui și întrebarea dacă este atractiv pentru cititor, dacă el rămâne cu ceva după ce te citește pe tine. Ce părere ai despre valul feminin din literatura autohtonă? Aduce el ceva benefic? Categoric, da, eu cred că noul val de scriitoare în primul rând face un lucru extraordinar pentru literatura română de azi, de care publicul se îndepărtase o vreme. Discutam, acum câțiva ani, cu cititori foarte tineri, care spuneau că nu mai așteaptă nimic de la literatura autohtonă, care e prăfuită, plictisitoare, previzibilă. Noul val a schimbat percepția asta; a venit cu romane sau volume de proză scurtă puternice, originale, atractive, a umplut sălile unde se făceau lansările de carte, a adus pe scurt publicul înapoi spre literatura română. Dacă ar fi să caracterizez “noul val”, aș spune că aduce în primul rând un scris natural, seducător, cursiv, personal și mai ales divers. Unii critici vorbesc, în mod greșit, despre noul val ca și cum ar fi o mișcare ce conține stiluri asemănătoare, teme asemănătoare, când, dimpotrivă, mi se pare interesant de remarcat tocmai diversitatea acestor scriitoare. De la un stil mai dur, cu teme nonconformiste, la o abordare mai caldă, trăiristă, de la minimalism la atenția sporită față de forma pe care o ia literatura, eu cred că în noul val găsim toate felurile în care se poate scrie, iar asta este minunat. images (22) Care este opinia ta față de acuzațiile de pornografie care ți se aduc? Eu sincer o consider o voluptate a realismului cotidian. Mă amuză teribil. Mă face să mă întreb dacă aceia care îmi aduc astfel de acuzații au citit la vremea lor ceva mai departe de Punguța cu doi bani sau Ursul păcălit de vulpe. Dacă or fi auzit, bunăoară, de un Henry Miller, devenit deja clasic al literaturii… Dacă au verificat vreodată într-un dicționar ce înseamnă termenul “pornografie”, pentru că un pamflet social, în care personajele inevitabil înjură (literatura de calitate nu poate fi, după părerea mea, decât autentică, iar autenticul presupune în primul rând să nu scrii fals, forțat, neverosimil, cum s-ar întâmpla dacă am scoate cuvintele “vulgare”, atunci când ele nu pot lipsi), nu este în niciun caz pornografie, decât poate la extratereștrii. Pe de altă parte, mă și întristează, pentru că mă face să mă întreb cum este posibil ca o persoană să nu priceapă chiar nimic din literatură, și să mai și pretindă că se îndeletnicește cu ea. Cum naiba să nu vezi mesajul, dincolo de cuvintele astea mai dure. Și unde naiba trăiești, dacă n-ai idee cum vorbesc oamenii în mediul lor, dacă nu poți înțelege diversitatea de caractere. Atunci când nu mă amuză astfel de reacții, îmi provoacă milă. Sunt persoane care trăiesc într-o lume în care și cea mai mică acțiune e trecută prin filtrul moralizator, și aia e cea mai searbădă lume cu putință. Crezi că scrisul tău influențează tânăra generație? Sunt convinsă că da, pentru că primesc zilnic mesaje care îmi spun asta. O grămadă de adolescenți îmi spun că prin romanele mele au ajuns să prindă gustul pentru literatură și să descopere mulți alți autori. Am cititori tineri care se apucă și ei de scris, după ce-mi citesc romanele, pentru că li se trezește interesul pentru asta. O influențează și la un nivel foarte personal – majoritatea, după ce mă citesc, decid să trăiască mai autentic, să-și caute cu îndârjire propriul drum, să nu se lase manipulați de ceea ce așteaptă societatea de la ei. Am făcut de curând o vizită la Facultatea de filosofie, pe care am terminat-o și eu, și acolo am întâlnit o grămadă din cititorii mei, deveniți studenți, care mi-au mulțumit pentru cărțile mele – romanele mele îi convinseseră să aleagă facultatea asta, și nu regretau. Mulți spun că acest gen de lectură i-a trezit, și mi se pare grozav, mă emoționează lucrul ăsta și mă bucură mai mult decât pot spune. Ce părere ai despre U.S.R.? Este capabil să ajute scriitorii? Am o părere foarte proastă, împărtășită de altfel de toți scriitorii care se ocupă serios cu literatura, cei care scriu pentru că nu pot altfel, care au scrisul în sânge. USR-ul, din păcate, a pierdut de mult legătura cu menirea ei, care inițial a fost de a sprijini scriitorii. Acum, USR-ul nu-i poate ajuta decât pe scriitorii care nu-s scriitori, pe acei poeței ratați de provincie, care vin cu o rață în traistă, sperând într-o cronică pozitivă la volumul lor care n-ar putea fi literatură nici măcar pentru handicapați. USR-ul și acest gen de “scriitori” sunt doi paraziți care se întrețin reciproc. În rest, noi, scriitorii, nu doar că nu suntem ajutați de USR, ba chiar ni se pun bețe în roate. Pentru că USR-ul nu-și dorește ca publicul să ajungă la scriitorii independenți, puternici, care nu vin cu ofrande la ei, face tot posibilul să le interzică accesul în reviste, la diferite manifestări literare. E ridicol, pentru că până la urmă scriitorul care scrie pentru că nu poate altfel își va vedea de drum, și fără ciorbița trezită pe care USR-ul și-ar dori să i-o pună pe masă, ca să se bată cu pumnul în piept că l-a salvat de la moartea prin înfometare. Realitatea este că USR e o groapă aproape și mai plină de fecale decât politica. Și, cu siguranță, mai ridicolă. 11220810_1648883628677263_5587900973750354917_n Herg Benet ajută, recunosc. Deși s-a renunțat la poezie. Ce îi sfătuiești pe cei ce vor să publice, pe cei încă necunoscuți? Se va mai publica și poezie la Herg Benet, la imprintul Karth, dar într-o proporție mai mică față de proză, e adevărat, pentru că vremurile sunt foarte neprielnice pentru poezie – de la librăriile care așează volumele pe rafturi la care nici nu poți ajunge, parcă de jenă că au și așa ceva, până la publicul care parcă nu mai are entuziasmul de a descoperi poeți. Pe cei care vor să publice îi sfătuiesc să citească mult, să scrie, să fie exigenți cu scrisul lor și să se întrebe tot timpul dacă aduc ceva în plus, dacă există motive pentru care cititorii i-ar alege pe ei. Literatura nu trăiește vremuri prea frumoase în România, dar nu trebuie să își piardă speranța și pasiunea. Sunt câțiva autori care au cucerit publicul și în vremurile astea, deci nu este imposibil! Care sunt proiectele de viitor ale scriitoarei Cristina Nemerovschi? Am o grămadă, și îmi doresc timpul și forța de a le duce până la capăt. Acum, în câteva săptămâni, voi lansa volumul final al trilogiei horror/fantasy Ultima vrăjitoare din Transilvania, pe care am scris-o cu pseudonimul Anna Vary. Prin octombrie va apărea romanul “Vicky, nu Victoria“, o continuare la “nymphette_dark99”, apărut în 2013. În primăvară mi-aș dori să apară romanul intitulat “Rockstar“, asta dacă voi avea o iarnă cu inspirație. Și mai am o grămadă de cărți începute în cap, să vedem ce va mai ieși! Mulți spun că scrii mult și publici mult, nelăsând o anumită perioadă între cărți pentru a pătrunde într-un oarecare ritm în sufletele oamenilor. Ce părere ai despre acest lucru? Mi-am pus și eu problema asta la un moment dat și chiar am încercat, fără glumă, să scriu ceva mai puțin. Dar mi-am dat seama că până la urmă contează enorm să faci ce îți place, când îți place, cum îți place, deci, dacă am chef să scriu o carte, cel mai bine este s-o scriu. Am lăsat și perioade mai lungi între unele cărți, a doua carte a ieșit la un an și ceva distanță de prima, după Păpușile n-am mai scris nimic jumătate de an… Nu exclud posibilitatea ca la un moment dat să nu mai am inspirație și să iau o pauză mai lungă. Dacă va fi să fie, va fi! Însă, momentan, cât încă îmi mai place, scriu. Câteva cuvinte pentru admiratori, cititori și pasionați de lectură? Vă mulțumesc mult că mă citiți, vă apreciez pentru că aveți încredere și în literatura română. Sper să aveți curiozitatea și plăcerea de a ne citi în continuare, de a fi și în viitor la fel de prezenți în lumea noastră, a scriitorilor. Vă aștept pe toți la lansări, aștept ca și până acum mesajele voastre, care mă bucură mult și mă fac să scriu cu și mai multă pasiune. Trăiți, citiți, iubiți și fiți adevărați până la capăt! Mulțumesc frumos pentru acest interviu. Aștept cu interes următoarele tale apariții. Multă baftă și inspirație!