De la poezia ca acţiune la poezia ca devenire a fiinţei
Suprarealistul Gellu Naum şi-a asumat poezia ca formă de existenţă şi a mizat pe valoarea etică a acesteia, pe funcţia ei transformatoare asupra omului şi a lumii. Importanţa suprarealiştilor derivă din antidogmatismul lor, care punea pentru prima dată în discuţie canonul cultural, printr-o contestare integrală a acestuia, într-un moment de criză a gîndirii, a societăţii şi a politicului.
În cartea sa, Isabel Vintilă porneşte de la principiile scriiturii suprarealiste formulate în manifestele bretoniene şi în practicile artistice din Franţa şi România şi dezvoltă, în următoarele două capitole, miza cercetării sale, reprezentată de ”maniera în care scriitorul român a transformat poezia într-un text iniţiatic, esenţial în procesul de devenire a Fiinţei”, prezentînd etapele şi arhetipurile interiorităţii naumiene.
Excursul hermeneutic al Isabelei Vintilă se rotunjeşte în discursul critic ca poveste suprarealistă, începută în 1935 şi continuată pînă la sfîrşitul vieţii autorului, demonstrînd o foarte bună putere de sinteză şi alternînd mai multe perspective critice (psihanalitică, psihocritică şi arhetipală). Autoarea organizează convingător acest traseu iniţiatic în trei etape: poezia revoluţiei, poezia experienţelor iniţiatice şi etapa salvării fiinţei prin iubire şi a recuperării purităţii ei primitive. Etapele devenirii naumiene sunt corelate cu arhetipuri ale interiorităţii, ca şarpele, copacul-animal, focul negru sau ipostaze ale acesteia – călătorul, iniţiatul sau mama-iubită.
Isabel Vintilă vorbeşte despre dicteul automat şi funcţia visului în recuperarea misterului lumii de către suprarealişti, despre eroul revoluţionar al poeziei naumiene şi, mai ales, despre accesul în spaţiul suprarealităţii în care fiinţa îşi afirmă libertatea, discutînd texte poetice şi programatice din prima etapă a creaţiei, ca Drumeţul incendiar, Vasco de Gama sau Mizeria criticii. În a doua sa etapă, în viziunea autoarei, poezia naumiană îşi asumă existenţa la modul magic, prin ritualurile şi experienţele iniţiatice ale orbirii şi autoamuţirii, desfăşurate sub semnul alchimic al Căii Şearpelui. În sfîrşit, reconfigurarea şi înnoirea lumii şi salvarea fiinţei se realizează prin diferite tipuri de iubire şi de femei, prezente de-a lungul întregii creaţii poetice naumiene, dar şi în romanul Zenobia (Spiritul-femeie fiind ”formă a tuturor principiilor feminine din univers” care îl ajută pe poet să se împace cu lumea, să se purifice spiritual şi să atingă perfecţiunea).
Şi alte grupări artistice, care s-au manifestat anterior sau simultan în spaţiul literar românesc, au vehiculat aceleaşi concepte ca suprarealiştii şi au fost animate de acelaşi elan al sincronizării cu creaţia artistică europeană. Problemele autenticităţii, a libertăţii, sau a abolirii graniţelor dintre arte, funcţia transformatoare a creaţiei asupra realităţii, a viziunii profetice şi a visului au apărut odată cu romantismul, s-au continuat în simbolism şi au fost reafirmate de trăiriştii şi criterioniştii epocii. La fel ca existenţialiştii trăirişti, suprarealiştii manifestă o extraordinară foame pentru concret şi cunoaştere totală, înţelese ca experienţă a realităţii ce integrează realul şi spiritualul, răsturnînd ierarhiile în numele libertăţii şi a transformării radicale a omului într-o perspectivă estetică a incomunicabilului. Altfel decît ei însă, forţa poetică a suprarealiştilor afirmă o autenticitate de tip nocturn. Tehnica suprarealistă a dicteului automat refuză clarificarea în numele sincerităţii eului aflat în căutarea identităţii, mizînd pe sine.
Oare a reuşit Naum, prin poezia cu traseu iniţiatic, să transforme cu adevărat Lumea, aşa cum a dorit, ori măcar să refacă legăturile cu realul, sau a devenit propria-i ficţiune literară? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vă va răspunde cartea Isabelei Vintilă, la origine teză de doctorat, susţinută la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din Suceava. Este o lectură necesară şi, din fericire, extrem de plăcută.
Volumul poate fi găsit la Librăria Scriitorilor din Suceava.
Sabina Fînaru
-->
Răspunsuri
Interesnta alocotiunea despre poetul Gelu Naum, un poet drag lecturi, asa ca sunt in dilema, ce sa citesc mai intai, poeziile lui Gelu Naum sau cartea doamnei Isabel Vintilă.
Mulțumesc frumos Petre pentru aprecieri.
Poeziile lui Gellu Naum, cartea doamnei Isabel Vintilă merită citite.