Acest volum de versuri este premiul de onoare acordat dl Vasile Popovici de Revista Chronos.
Vasile Popovici
Sete de albastru
- Poeme de dragoste –
Închin această carte
iubirii pe pământ!
Iubiţi-vă!
E tot ce-aveţi mai sfânt!
N. 20 dec. 1938, com. Corni, jud. Botoşani.
Poet, prozator, folclorist, eseist, epigramist, cronicar literar.
A absolvit Şcoala elementară în satul natal (1944-1952), Liceul „A.T. Laurian” – (1952-1955) .
Facultatea de limba şi literatura română. Profesor, Director coordonator, Şcoala cu clasele I-X Corni, primar de Corni după Revoluţia din Decembrie.
Activitatea literară:
- Phöenix – revistă şcolară, – fondată în 1970; Paradoxuri – vol. I (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2007; Joc perpetuum – vol. II (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2007; Demonul angelic – vol. III (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2008; Cântece şi taine – vol. IV (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2008 (volum inclus în cartea ,,Demonul angelic”); Întoarcerea în Nimic – vol. V (Poezii) – Edit. Princeps, Iaşi, 2008; Pleacă cocorii – vol. VI (poeme alese) – Edit. Stef, Iaşi, 2011; Arc de curcubeu – vol. VII (Poezii) – Edit. Stef, Iaşi, 2012; Meteor – vol. VIII (poeme alese) – Edit. Stef, Iaşi, 2012; Carusel – vol.IX (poezii) – Edit. PIM, Iaşi, 2012; Pământul ca o punte – vol.X – (Poezii) – Edit. PIM, Iaşi, 2012; Materia respiră – vol. XI – (poeme alese) – Edit. PIM, Iaşi, 2013 ; Sfidează Timpul! (în coautorat cu Maria Cozma, – doctorand în drept la Sorbona, Paris), – Edit. PIM, Iaşi, 2013; Solstiţiu hiperborean – vol. XII (poeme alese) – Edit. PIM, Iaşi, 2013.
Volume pregătite pentru tipar: Paradoxuri – vol. I – (Poezii) – Ediţia a II-a, refăcută şi revizuită; Joc perpetuum – vol. II – (Poezii) – Ediţia a II-a, refăcută şi revizuită, Obsesia nonsensului – Poezii; Remember – reflecţii neoplazice.
În lucru: Exilat pe pământ – roman – în 2 volume; Păcatul iubirii – roman; Exegeze-eseu; „Vatră srăbună” – culegere de folclor din zona Corni – Botoşani.
Apariţii în publicaţii: Ţara de Sus, Moldova Literară, Dor de Basarabia, Absolut, Falezele de piatră, Sămănătorul, Singur, Ecouri Literare, Constelaţii diamantine, Regatul Cuvântului, Sfera Eonică, Confluenţe lirice, Armonii culturale, Revista Familiei (Israel), Familia, Zeit, Boema, Nomen Artis, Onyx (Dublin/Irlanda), Luceafărul (Botoşani ), Curierul de Vâlcea, Chronos, Climate literare, Observatorul (Toronto/Canada), Bogdania, Omniscop, RadioMetafora (Montreal/Canada), Cervantes, Basarabia Literară (Chişinău – Republica Moldova), Slova creştină, Slova copiilor (supliment al Revistei Slova Creştină), Oglinda literară, Dor de dor.
Premii:
Premiul Astra – obţinut la Festivalul naţional de poezie ,,Nicolae Drăgan”- Galda de Jos – Alba, 2010;
Premiul special – la Festivalul Internaţional de Creaţie Literară ,,Titel Constantinescu”, ediţia a IV –a , 2011, organizat de Editura Rafet din Râmnicu Sărat, judeţul Buzău; Menţiune la Concursul internaţional de poezie pentru românii din întreaga lume „Starpress” 2012 ; Menţiune specială la Concursul internaţional de proză pentru românii din întreaga lume „Starpress” 2012; Premiul I la Concursul naţional de poezie, proză…„Pe aripi de dor domnesc”, Domneşti – Argeş, ediţia a V-a, 2012; Menţiune la Concursul internaţional de creaţie literară „Visul”, Ediţia a VII-a, 2012, secţiunea volume publicate. Diplomă de excelenţă atribuită de LSR – Filiala Iaşi-Moldova pentru merite în creaţia literar-artistică şi publicistică, 4 martie 2013; Premiul I – diplomă de onoare şi publicarea unui volum de autor – tiraj 50 de bucăţi – la Concursul de poezie, proză, epigramă, eseu- reportaj, „Chronos 2013”, secţiunea „epigramă”.
Prezent în:
Antologia „Între râmnice”/ Editura Rafet, 2011/ antolog – Constantin Marafet – Râmnicu Sărat; Antologia de poezie „Artă sfâşiată” / Edit. Arhip Art, Sibiu, 2011, antolog – Valentina Becart; Antologie de poezie şi proză Confluenţe lirice / Edit. PIM, Iaşi, 2012; Antologia Căutări prin vara arsă de cuvinte – antolog Stancu Nicolae, 2012; Antologia „Romeo şi Julieta la Mizil” – 2012; Antologia universală a poeziei româneşti contemporane „Meridiane lirice” – Armonii culturale, 2012; Antologia Dincolo de cuvânt / Edit. Arhip Art, Sibiu, 2012, antolog – Valentina Becart; Antologia „Suflet românesc” – poezie patriotică – / Edit. Măiastra, Târgu-Jiu, 2013, editor Elisabeta Gîlcescu; Scriitori şi publicişti botoşăneni (Dicţionar biobibliografic) – Silvia Lazarovici, Edit. Agata, Botoşani, 2013.
Referinţe critice: Valentina Becart, Maria Cozma-Crocy, Violetta Petre, Maria Vasiliu, Maria-Cornelia Postescu, Cella Negoiescu, Boris Marian, Gellu Dorian, N. N. Negulescu, Gheorghe A. Stroia, Ionel Marin, Maria Apetroaie.
Membru al Ligii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi – Moldova.
„Iubirea mişcă soarele şi celelalte stele”
(Dante)
Cine nu a iubit vreodată, nu a trăit, doar a existat; aşa cum atâtea au existat fără să lase vreo urmă în urmă. Sentimentele de iubire, de dragoste sunt trăiri care-ţi înnobilează lăuntricul până la subliminal. Omul care iubeşte este mai bun, mai altruist, mai ales, mai aproape de Dumnezeu.
„Dragostea e asemenea febrei; nu le putem stăpâni pe nici una şi nici nu putem limita durata sau intensitatea” spunea La Rochefocault, iar Sir Walter Scott: „Dragostea este darul pe care Zeii l-au dat Oamenilor singuri de sub cer”.
Am adunat în această carte, de parcă am cules macii roşii de prin lanuri înspicate şi flori de câmp, sălbatice, poeme de dragoste cu-atât mister şi taine pe care raţiunea umană nu le poate stăpâni întotdeauna, indeajuns; de aceea, tocmai de aceea, poate, iubirea m-a durut; un durut plăcut pe care l-am întreţinut ca pe focul pe care nu-l doreşti stins, stins de tot, ci întreţinându-i arderea, chiar dacă şi-a mai bicisnicit vâlvătaia până la molcomire.
Pentru a-mi susţine „durutul”, l-aş invoca pe Ion Luca Caragiale: „O mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere”. Am întreţinut această durere, am dus-o până la capăt!!! Cu cea de pe urmă căldură în ruga-mi testamentară:
„Atât te rog/când eu voi fi sub cruce:/aruncă-mi nuferi albi/pe ţărna-mbătrânită;/îmi voi păstra credinţa-n veşnicie,/c-ai fost şi încă mai eşti tăul/din care ies pe luciul apei/nuferi…nuferi albi.”/ (Nuferi albi)
După ce, ca în toate, a fost şi un început: „Te-am căutat prin risipire/să te-adun/din infinituri şi din colb de stele,/din fiecare Evă să te recompun/imagine din visurile mele.”/ (Tu eşti fata)
Dragostea, iubirea poate fi: de mamă, de tată, soră, frate, aproapele de peste gard; iubirea de glie/moşie, neam, limbă, care, însumându-le, esenţializează patriotismul.
Cartea mea esenţializează dragostea-pasiune, transfigurând realitatea într-o alta, – francă, platonică, imaculată, nevinovată, curată, ideală, altruistă, unde raţiunea pură este incompatibilă cu osmoza, nebiruind întotdeauna.
În ziua a şasea, Domnul, punând Cuvântul la-ncercare, îşi terminase marile capitole fiinţiale, ontologice ale universului. După ziua de odihnă, în marea Lui dumnezeire, începe desăvârşirea creaţiei, ordonând, de la minus la plus infinit, subcapitolele ontice pe scara axiologică. Aşadar: Adam! Una la mână! Şi întru neplictiseala întâiului pe arealul necuprinsului, Dumnezeu o măiestreşte pe Eva. În costumul evitic, impudică, nu-şi puse în faţă măcar frunza aceea de lipan; asta pentru că jivina alunecătoare, care nici până acum n-am întrebat pe nimeni de unde apăruse, încă n-o ademenise la ispită.
„Cât n-au muşcat din măr,/nu era bai./Adam şi Eva/erau singurii din rai,/goi-puşcă,/scoşi proaspăt din tipar/şi n-aveau/nici o frunză de lipan,/măcar.//Când s-au lăsat ispitei/spre robire,/călcând porunca austeră,/grea,/când s-au văzut/cu-atâta dezgolire,/se întrebau/de-i bună la ceva.”/ (Inocenţă)
Da, a fost bună la ceva dezgolirea: „Pe când aproape săptămâna/să se lege/au fost făcute toate/în afar’ de tine,/iar toate n-ar fi fost/aşa divine,//să n-aibă cine taina lumii s-o dezlege.//Demiurgul,/în larga Lui dumnezeire,/s-a-nseninat/de chipul tău senin/şi,/ca întregul tău/să fie cu-mplinire,/a pus în chip/asemănare de divin.” (Asemănare de divin)
Femeia, creaţia care s-a bucurat de îndestularea proaspătului Făcut încă neîmpărţit, – gingăşie, bunătate, prospeţime, frumuseţe, atică-fée ca o efigie mişcătoare pe albastrul nemărginirii, a răvăşit fibra bărbătească până la extaz şi agonie, forţând datumul în datum cu promisiuni imposibile, cu veleităţi poeticeşti: „Eu sunt poet, iubito!/şi-ţi pot da tot ce vrei,/îţi dau 2-3 luceferi,/dar ce să faci cu ei?//Te pot plimba în voie/cu Carul mare-ori Mic,/pe drumuri de lactee,/prin Marele Nimic.”/, conştientizând totuşi şi recunoscând cu capul plecat, dar cavalereşte: „Iubito, ce mai vrei,/că am promis de toate,/de-ai cere veşnicia,/,,aiasta” nu se poate!//Mai bine-ţi dau o floare/în fiecare zi…/şi vom vedea noi cum e/cu ,,to be, or not to be”. (Gentillesse)
Şi cum timpul, ireversibil şi implacabil/inexorabil, sapă peste tot, necruţător/neiertător, ca un joc perpetuu în stereotipiile veşniciei, râmân aducerile-aminte: „Mai ţii tuminte-n luncă noaptea răcoroasă,/că ne-apucase frigul, am făcut un foc/şi cum, pe ani lumină, steaua norocoasă/ne trimitea blagoslovire şi noroc?//Mai ţii tu minte, oare, cerul larg deschis,/seninul din Cefeu, azur séptentrional/şi cum pe raza lunii ne curgea, ca-n vis,/un binefăcător fluid universal?”/ (Mai ştii…?)
Datumul ne poate juca o farsă: „Povestea filelor albe/e tot ce-am lăsat netrăit,/sincope din dragostea care/în spuza jarului s-a mistuit.//Povestea filelor albe/e golul, e hăul din noi,/cărarea pe care n-am încăput,/să mergem în viaţ’-amândoi.”/ (Povestea filelor albe)
Dar mai este o variantă: „ Îţi scriu un mic poem în stil alexandrin,/iubita mea de ieri, iubita mea de azi,/iar dac-o fi, şi-o fi, în braţe lin să-mi cazi,/atât cât mai trăim, noi doi să ne iubim,/iar când veni-va zi, veni-va să murim,/să bem până la fund din cupa cu venin!”/
(În stil alexandrin)
Ori: „Eu vreau femeia înspumată ca şi marea în furtună,/cu ţâţa dulce ca porumbu-n lapte când îl fierbi,/ca şerpii-n şerpărie care, piatră scumpă-şi fierb din spumă,/femeia atică, cu pasul sprinten ca la goanelor de cerbi.//Eu vreau femeia-abis, din funduri de oceane, neatins,/femeia-vis ce-n zori să nu să se destrame;/hiperboreele ne curgă liniştit prin părul nins,/când vremea ‘ceea va veni şi ne va prinde-n rame.” (Eu vreau femeia)
Oricum, femeia: „Aşa cum flori de colţ pe creştete alpine/Dau muntelui sublimul culmilor ne-atinse,/La ceasul brumelor prin vremurile ninse,/Şi un blestem e bun când vine de la tine.”
(Şi un blestem e bun)
Dacă femeia este efigia mişcătoare pe albastrul infinit:
„Privesc spre cer cu sete de albastru,/să se pogoare din senin Fortuna,/să fim doar noi sub cer, să fim totuna.//Îmi voi purta ca pe un dar cununa,/mă voi ruga cu rugă de sihastru,/privind spre cer cu sete de albastru.”/
(Privesc spre cer)
Şi: „Vreau să înţep cerul,/să curgă peste mine o picătură de albastru./M-am obişnuit cu albastrul ochilor tăi,/iubito,/şi nu pot trăi/fără sete de albastru.”/ (O picătură de albastru)
Dacă: „Tu eşti fata după care/am plecat prin risipire/să te caut, să te-adun./Tu eşti fata ce-am găsit-o/’n căutarea regăsirii .”
(Tu eşti fata),
atunci: „Aruncă-mi draga mea,/aruncă-mi pe sicriu/un bulgăre de poezie!//În loc de lutul greu/şi lipicios ca un limax,/ca o năpârcă,/aruncă-mi tropi/şi rime, şi măsuri, şi ritmuri.//Aruncă-mi, draga mea,/un bulgăre de poezie/să se sfârâme-n tropi,/dar mai ales într-o metaforă/obscenă – moartea mea!//Să crească muşuroiul dolofan;//mormântul – el /-mormântul meu.”/ (Bulgăre de poezie)
Conchizând lapidar: „Eu te iubeam din viitor,/când încă nu erai născută,/pe când în tine nu era,/ nici dor, nici taină, nici ispită.//Din destrămări te-am adunat,/în suflet să-mi sădeşti credinţă;/mi-ai fost menire, gând, păcat/şi puntea înspre nefiinţă./Eşti cel dintâi şi ultim suvenir;/erai, ai fost şi încă eşti/un verb ajutător ce-l foloseşti/în zicerea aceea-a lui Shakespeare.” (Verb auxiliar)
Şi pentru că ireversibil şi prea repede, şi prea nedrept, ajungem şi moşnegi, cu ochelari din sârmă ruginită şi betegi, Carpae Diem!: „Mai las’, iubito, să închid fereastra/să sechestrez un univers în noi,/să simt a magmei scurgere-n şuvoi/să fie-ntreg potopu-n noaptea asta.//Prin noi, fluid universal să curgă,/să se pogoare din senin fortuna,/să se ogoaie-n linişte furtuna,/ca liniştea de după…să se scurgă./
(Liniştea de după furtună)
Pretext pentru „a o face pe poetul?”: „Deschide larg fereastra ce-am închis-o/s-ascult cum pacea curge-n univers,/să-ţi recitesc poema într-un vers/ce pentru tine dinadins am scris-o.” (Ibidem)
De facto: „Te ştiu şi după vorbă, mers, ispită, glas duios,/din visele-mi tăcute, frustrate de cuvinte;/nu ştiu de ai fost, ori demon, ori angel, mai ‘nainte,/dar ştiu c-ai fost şi încă eşti un vis în vis frumos.” (Te ştiu)
De iure: „Te vreau un vis concret să fii,/cu mâna să-ţi cuprind tumultul,/să fii sălbatică şi fiară rea,/şi nărăvaşă cum e vântul.//Să te-mlânzesc ca pe o fiară/ce vrea să fie îmlânzită,/să fii povestea mea de-o vară,/să fii vestală şi ispită//.Să ne trăim ispita, azi,/poveste peste ani să fim,/să fie totul vis în vis/din care să nu ne trezim.”
(Te vreau un vis concret)
Setea de albastru e panaceul absolut care ne vindecă de Răul Universal ce ne pândeşte din umbră, lovindu-ne când atenţia ne este sustrasă machiavelic ori sardonic.
Setea de albastru ne face mai buni şi altruişti, şi oleacă „mai” nemuritori, la muchia de cuţit cu eternitatea, între Esenţă şi Nimic!!!
Pentru că, între Esenţă şi Nimic, doar lucrurile veşnice au sens!!!
Autorul
-->
Răspunsuri
Felicitări! Bogată activitate literară.
Domnule profesor, vă felicit din inimă pentru premiul I la Concursul de epigrame şi pentru întreaga activitate literară!
Inspiraţie, putere de muncă şi... la cât mai multe bucurii!
Cu aleasă preţuire,
Mulţumesc, Elena Mititelu, cu reciprocitate!
Este un premiu care mă onorează.
Nu ar fi fost acest premiu, dacă nu ar fi fost concursul la care să particip, concurs organizat de revista Chronos,
păstorită cu înţelepciune de distinsa Lenuş Lungu, înconjurată de un colectiv inimos şi pertinent.
Viaţă lungă dnei Lungu (să fie şi un joc de cuvinte), colectivului şi revistei, deopotrivă!
O activitate literara deosebit de bogata. Felicitari!
Mulţumesc, Veronica!
Felicitări D-lui Vasile Popovici pentru activitatea impresionantă pe care o are în plan literar.
Cu prețuire,
Romeo - Nicolae + ASiIiVro
Cu aceeaşi preţuire, Romeo - Nicolae + ASiIiVro!