ascunde copilăria în balconul
garnisit cu lucruri vechi
oraşul este plouat ca o curcă
ridicată la primul strigăt curbat de emoţie
aici lângă timpul absenţei
uşile închise cuprind nimicul
nimicul nu mucegăieşte
fără forme
analizate de sunete şi culori
nu se cuprinde în el
însăşi
cască o falcă de cer
peste o falcă de pământ
să înghită flămând
secunde
-->
Răspunsuri