Dor 2

[George Stoica]

               Dor 2
                             de George Stoica

Patru zile fără a ta față perfectă.
Orice normă de dor nu se respectă.
Precum în dragoste și război se spune
Că nimic nu se impune.

Am spus-o și o voi mai spune odată
Nevoia de dragostea ta e la mine codată.
Știu că nu e ușor acordată
Și sper să nu fie vreodată suspendată.

Dorul de tine mă mistuie,
Prezența ta e tot ce-mi trebuie.
În prezența ta e sărbătoare,
Afecțiunea ta e sărbătoare.

De când ne-am cunoscut mă tot salvezi,
Inima mea mi-o tot tratezi,
Cu voie bună și bucurie,
Zâmbetele mele stau mărturie.