Te căutam
Te căutam insomniac, plăpând,
Pe sub copacii care trec plângând,
Cu foşnetul din ochiul meu pervers,
Ce sună goarnele prin univers.
Tu te-ascundeai în steaua ta de jad,
Pe unde amiezele mai ard
Și serile abandonate mor,
Zvârlind cu trandafiri în foişor.
Cât te iubeam şi versuri câte-am scris
Atâţia adversari s-au sinucis,
Că n-au putut să-ndure fără rost,
Acest diluviu-n care eu te-am scos.
Cad frunze adormite peste paşi,
De mă iubeşti te rog să nu mă laşi,
Împiedică-mă nopţile să țip,
Închişi în frica noastră de nisip.
Pe malul cel de ape viscolit,
Atâtea flori timid s-au veştejit,
Doar gura ta s-a-ntins fără motiv,
Să guste din dorinţa mea parşiv.
Mai gâfâi în păcate fără rost,
Acum că vin iar zilele de post
Și ne iubim cuprinşi de-acel blestem,
În care clipele cu tine gem.
C-un univers în noi de sfâşiaţi,
Prin care înnotam crucificaţi,
Iubind mereu iluzii care mor,
Înfăşurate în amurgul lor.
Cuprinde-mă la piept cu braţe reci,
În fericirea mea să te îneci,
Apoi spre infinit aripi să urci,
Lucefere cu buze-atât de dulci.
Cuprinde-mă
Cuprinde-mă şi nu mă mai lasa,
în versurile tale de-o eternitate
Şi du-mă unde nu mi-o mai pasa,
De dorul împărţit pe jumătate.
Înfăşuraţi cu braţe de iubire,
Cuvintele să le rostim şoptit,
Acolo unde raiul e-aiurire,
Cu rădăcina de eucalipt.
Te-am căutat în spaţii de lumină,
Pe unde stelele din cer se fură,
Luceferi câte doi fugind de mână,
Să ne iubim insomniaci în șură.
Eu încă te aştept să-mi fii părtaş,
Printre miresme care ard nocturn,
Fugind din iadul nostru de oraş,
În turnul care urcă-n cer postum.
Cuprinşi de şerpuitele cărări,
Să ne-ndreptăm colo în crângul des
Să azvârlim în lună cu ţigări
Şi pumnii de tăciuni plini de măceşi.
Din umbra sorţii să răsară flori,
În iazul unor zâne ce înoată,
În alte lumi pierdute printre sori
Şi vorbe de hârtie creponată.
Între cuvinte să mă pierzi flamând,
Când te întorci la mine o lavină
Cu aripile inimii crăpând,
Pătrunse, gelozite de lumină.
Cu mine să ridici tăcerea sus
Când condamnaţi de-atâta rătăcire,
Vedem clepsidra spartă că s-a scurs
Şi-acum e condamnată la iubire...
Răspunsuri