Ca pe-un sărac
Ca pe-un sărac în noaptea ta trufaşă,
În dorul tău târziu m-ai răstignit,
Îngenunchind iubirea pătimaşă,
De fluture, în cerul tău uimit.
Aripile îmi sunt acum dojană,
Cuvintele sunt strânse în suspin
Şi patima care ne-a ars avană,
A sângerat carafele cu vin.
Iubirea închinată, iat-o, zace,
Alăturea de vatra care arde,
Petalele de floare îşi desface,
Ca nişte aripi moi şi-atât de calde.
Afară plouă cu o lună plină
Şi curg prin noi, dorinţele tiptil,
Îngenuncheat pe lespezi se închină,
Amor, în veşnicia mea-copil.
Te strigă cu reproş şi-ncet te cheamă,
În noaptea care peste casă zace,
Pe-aripile care s-au frânt în toamnă,
Cu-atâtea sărutări ce nu-mi dau pace.
În palma ta
Copil eu sunt dar pare că-s mai mare,
Îmi pun la joacă inima să ducă,
Să mă aducă iar şi iar în stare,
Să cânt şi să recit orice m-apucă.
Să desenez şotronul pe trotoare
Şi să zbor pe-aripi de porumbel,
În dansul lui, o viaţă călătoare,
Să rezonez, asemenea ca el.
Sub adormite streşini rândunele,
Să văd cum cuiburi construiesc,
Prin rânduri, rânduri de nuiele,
Când vin să-ți spun că te iubesc.
Să fii şi tu o pasăre măiastră,
Ce-şi duce zborul infinit de lin,
Cu-aceiaşi melodie cu voce de vioară,
În palma ta când dorm să îmi revin.
-->
Răspunsuri