Iubirea mea...
Iubirea mea cu trupul tău de ceară,
Noi ne iubim acuma vehement,
E cald afară, luna e în seară
Şi eu ridic spre cer un fum de Kent.
Singurătatea ne-nconjoară rece,
Îmbrăţişată trupul meu îl arzi,
Fugind peste cărarea care trece,
Pe podul arcuit în ziuă, azi.
Tu sânul îl scoţi în palme într-o doară,
Rotundul cel tare de gură hapsân,
Hulubi de lumină ce umbrele-şi zboară,
Doar macii din buze pe sfârcu-i rămân.
Şi tu între braţe întinsă stai moale,
E roşie rochia căzând pe genunchi,
Îţi mângâi genunchii ieşind de sub poale
Şi-n inimă iubirea mă-mpunge cu-n junghi.
Dă-mi gura cu buze atât de carmine
Şi pleoapele pale, două aripi de lut,
Să-mi umplu făptura şi-amorul cu tine,
Când ardem sălbatic rătăciţi în sărut...
Singurătăţi..
Singurătăţile cu trupul de femeie,
Crescute în grădini nedefinit,
Întind tăcute braţul ca să steie,
Cu-atâta poftă astăzi la iubit.
Sânii și-i scot ca mere coapte-n târg,
Sau se coboară noaptea prin balcoane,
Dar se-nfăşoară repede, cu sârg,
Lăsând impresia de mari cucoane.
Orele trec se duc desfăşurate
Şi anii număraţi se pierd pe rând,
Când toamnele în noi stau despuiate,
Se-mprăştie pe masă flori de vânt.
Singurătăţi cu trupuri de femeie,
Cu vitregiri în rătăciri oculte,
Ca la Şeherezada s-au oprit să steie,
Când clipele ce s-au pierdut sunt multe.
-->
Răspunsuri