Abandonaţi.
Abandonaţi în nopţile eterne,
Rămânem pradă vechiului delir,
Născut din visele pierdute-n perne,
Când tu răsări superb, un trandafir.
O cupă de petale înfoiate,
Pe marginile timpului răsfrânt,
Când clipele se mistuie uitate
Şi numai tu rămâi alături sfânt.
E faţa ta de bucle-ncoronată
Şi ochii tăi sunt perle-ntunecate,
Luceafărul se mişcă-n ceruri roată
Şi inima începe să îi bată.
Şi în fereastra încă zăbrelită,
Lumina sa şi dorul său atârnă,
De umbra ta pândind dezlănţuită,
În aşteptarea celui de pe urmă.
Există între noi destinul tragic,
Atâtea clipe ce-au trecut pe rând
Şi noaptea asta ce-şi deschide magic,
Cerul cu stele dincolo de gând.
Iubirea ne învăluie adâncă,
Cu rozele-i aprinse şi suspine,
Sunt încă lucruri care se întâmplă,
În visul tău şi-n braţe stând cu mine.
Tu mă priveşti cu-acea seninătate,
De viaţă ce s-a strâns în ochii tăi,
Iar trupul tău, devine voluptate
Şi-un ţipăt rătăceşte prin odăi...
Suntem mahmuri... fiinţa ta mă-mbată,
Din braţele-mi cobori ca dintr-un templu,
Şi-n umbra nopţii treci catifelată,
În vreme ce prezenţa o contemplu.
Mâine te-ntorci? purtând în ochi ispita
Şi flăcările rugului ce arde,
Tu eşti dorinţelor fierbinte pita,
De-aceea îngerul din ceruri cade.
Iar mai târziu o ceaşcă aburindă,
Ascunde patimile şi păcatul,
Când în chilie bat un cui în grindă,
S-agăţ acolo, suspinând oftatul...
Grădina e uscată..
Grădina e uscată şi trandafirii-s goi,
Petale-ngălbenite prea zdrenţuite stau,
Sub bolta fericirii ce ne-a unit pe noi,
Unde atâţia tineri pe-alei se sărutau.
Descătuşez dorinţe şi pun lemne pe foc,
Dar demonul îmi bate la uşă uneori,
Aprind o lumânare, o sting apoi pe loc,
Iar grinzile troznesc, de nu ştiu câte ori.
Din cer se plimbă norii, înceţoşând vederea,
În liniştea greoaie, ce cade spre amurg,
Pierdută mi-e fiinţa şi slabă mi-e puterea,
Că-ntunecat e drumul, pe care nu-l parcurg.
Noaptea este întinsă, căzută e pe cale,
Frunzişul dormitează, nu-i prezent,
Pereţii plâng umezi la colţuri a jale,
Tu treci agale şi pufăi din Kent.
E ora când plec să merg la culcare.
Pe anii ce vin şi colţuri de stele,
Iar noaptea de-i lună şi ziua de-i soare,
Prin curte vor creşte şi mâine lalele.
-->
Răspunsuri