Eu te iubesc...
Eu te iubesc cum nu te-am mai iubit,
Ca pe-un apus, ca pe un răsărit,
Iar dorul meu preumblă fără rost,
Prin clipa lungă ca o zi de post.
Sub paşii mei se-adună cald, cenuși,
Decât am plâns cu serile la uşi
Și lăcrimele-am agăţat cercei,
În noapte căutând doar ochii tăi.
Ca pustnicii prin întuneric rog,
Pe Dumnezeu să-mi fie bun zălog,
Prin dragoste când rătăcesc părtaş,
Cu străzile defuncte din oraş.
Te mai aştept încrâncenat şi trist,
Crucificat pe cruce ca şi Crist
Și sângele se scurge... te-am iertat,
Din veşnicia-n care m-ai lăsat.
Și amintirile..
Și amintirile, șuvoi se duc,
Vor zăbovi prin cântece de cuc,
Într-un decor de patime pustiu,
Din care niciodată nu-ţi mai scriu.
Luna s-o prăbuşi tăcut,
Peste mormântul vorbelor de lut,
Prin iederile care vor ţipa,
Când nopțile urechi vor astupa.
Eu te iubesc dar nu stiu cum,
În poezii să îți mai spun,
Mă duc la Domnul să îl rog,
Iubirea asta să ți-o dea zălog.
La colțuri voi tăia trei nopți,
Să strige zilelele la porți,
Iar dorul ars îl las la ușă,
Când poezia de poeți e spusă.
-->
Răspunsuri